ICCJ. Decizia nr. 1738/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1738/2005
Dosar nr. 1438/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 1999/P/2005, s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului B.S.
Pentru a pronunţa aceasta, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, verificând legalitatea arestării preventive a inculpatului s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea acestuia de libertate.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 834 din 29 decembrie 2004, Tribunalul Constanţa a dispus condamnarea inculpatului la 22 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a mai reţinut că, împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, care formează obiectul dosarului 199/P/2005.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptei (pe fondul unui conflict spontan), i-a aplicat o lovitură puternică în zona capului, ca ulterior să-l înjunghie repetat cu un cuţit în zona pectorală, deşi anterior mai săvârşise o tentativă la infracţiunea de omor calificat, de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat, prin săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave ce vizează valoarea socială supremă, viaţa omului, de urmările faptei, decesul victimei, dar şi de conduita inculpatului, anterior fiind condamnat tot pentru o infracţiune contra vieţii persoanei, lăsarea în libertate a acestuia, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Pe de altă parte, asemenea fapte necurmate de o ripostă fermă, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii.
Toate acestea justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul B.S.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva încheierii din 25 februarie 2005 dată în dosarul nr. 199/P/2005 de Curtea de Apel Constanţa.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1721/2005. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1788/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
