ICCJ. Decizia nr. 2085/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2085/2005
Dosar nr. 971/2005
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1581 din 10 decembrie 2004, a respins cererea de revizuire a inculpatului H.C. condamnat la pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 57/1999 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2301/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că motivele invocate de petent nu sunt susţinute de probe şi nu prezintă fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţa de judecată.
Deşi susţine că organele judiciare au comis infracţiuni cu ocazia cercetărilor, petentul nu prezintă dovezi în acest sens, aşa cum prevede textul art. 394 – art. 395 C. proc. pen., în care se arată că săvârşirea unor infracţiuni de către organele judiciare trebuie dovedită fie cu o hotărâre de condamnare, fie prin ordonanţa procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, fie în cursul judecării cererii de revizuire, dacă organele arătate anterior nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul H.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând redozarea pedepsei de 19 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 57 din 9 septembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 7/ A din 10 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, considerând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, însuşindu-şi motivarea făcută de instanţa de fond.
Condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate atât în faţa instanţei de fond cât şi a instanţei de apel.
Examinând hotărârile atacate şi lucrările dosarului în raport cu motivul de casare invocat rezultă, aşa cum corect au constatat instanţele, că reducerea pedepsei pe calea revizuirii, este inadmisibilă, un asemenea temei al revizuirii nefiind prevăzut în lege.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., corect cele două instanţe au conchis că nu poate fi luat în considerare din moment ce condamnatul nu a depus la dosar o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului prin care să facă dovada că un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire o cere.
Numai când instanţele sau procurorul nu au putut examina fondul cauzei, situaţiile care constituie cazul de revizuire menţionat se constată în procedura de revizuire, aşa cum se precizează în art. 395 C. proc. pen., ceea ce nu este cazul în speţă.
Susţinerea celui condamnat că organele judiciare au comis infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire o cere, poate constitui, eventual, un motiv de sesizare a procurorului în vederea cercetării temeiniciei sale şi nicidecum un suport pentru o cerere de revizuire.
În consecinţă, hotărârile atacate fiind legale şi temeinice urmează a se respinge recursul revizuientului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient H.C. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din 10 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2092/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
