ICCJ. Decizia nr. 2072/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2072/2005
Dosar nr. 1752/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 martie 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 1301/2005, Curtea de Apel Iaşi, făcând aplicarea art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului A.V.
Instanţa de apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul respectiv nu s-au modificat şi nici nu au încetat, impunându-se în continuare privarea acestuia de libertate în baza art. 160b C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri inculpatul A.V. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat însă, apărătorul desemnat din oficiu, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.
Examinând din oficiu legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, se constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile cuprinse în art. 143 din acelaşi cod, şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele dosarului rezultă că există indicii temeinice că inculpatul A.V. împreună cu alţi coinculpaţi au săvârşit infracţiunile de viol şi tâlhărie, situaţie în care lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum cer dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul A.V., nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva încheierii din 17 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, în dosarul nr. 1301/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2071/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2073/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
