ICCJ. Decizia nr. 2078/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2078/2005
Dosar nr. 1163/2005
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1209 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C.Şt. la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de pedeapsă neexecutat de 635 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 189/1999 a Tribunalului Bacău, dispunându-se ca inculpatul să execute 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b( C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă de la 14 februarie 2002 la zi şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.
În cauză au mai fost condamnaţi inculpaţii C.F., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare şi inculpatul N.L. la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 439 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de heroină rămasă după expertizarea produsului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 14 februarie 2002, inculpatul, împreună cu soţia sa, C.F. în ziua de 14 februarie 2002, au fost depistaţi cu 97 doze de heroină, în vederea comercializării.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, mai ales că la percheziţia domiciliară s-au mai găsit şi alte doze din acelaşi drog.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.Şt., solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 69/ A din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi pentru cauze cu minori şi familie a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi pe fond, au dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 februarie 2002 la zi şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.Şt., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul în raport de motivul invocat de inculpat şi care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este fondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerinţelor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţele au ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, fiind recidivist şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Aşadar, pedeapsa de 10 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reintegrării sale în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, se constată că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei astfel cum a solicitat inculpatul, urmând ca recursul său să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.Şt. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 februarie 2002 la 25 martie 2005.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 februarie 2002 la 25 martie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2073/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2085/2005. Penal → |
|---|
