ICCJ. Decizia nr. 212/2005. Penal. Revizuire. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 212/2005

Dosar nr. 6298/2004

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1207 din 28 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului S.L., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1173 din 15 decembrie 2003 a aceluiaşi tribunal prin care i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie.

Instanţa a constatat că motivul invocat de condamnat, respectiv lipsa vinovăţiei sale sub forma complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, nereprezentând un fapt sau o împrejurare nouă, necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei nu se înscrie între cazurile în care potrivit art. 394 C. proc. pen., poate fi cerută revizuirea unei hotărâri.

Apelul condamnatului a fost respins prin Decizia penală nr. 798 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.

 Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând în fond după casare, anularea hotărârii şi constatarea nevinovăţiei sale.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Împrejurarea invocată de condamnat în susţinerea cererii de revizuire nu a fost necunoscută instanţei la soluţionarea cauzei.

Aşa cum rezultă din dosarul cauzei în care revizuientul a fost condamnat, acesta a susţinut că, deşi s-a aflat în compania autorului tâlhăriei, nu a avut cunoştinţă de hotărârea acestuia de a smulge de la gâtul părţii vătămate G.A. cele două lănţişoare din aur.

Instanţa a înlăturat însă această apărare, ajungând la concluzia vinovăţiei condamnatului pe baza probelor administrate, între care declaraţiile coinculpatului B.M., ale părţii vătămate şi ale martorului E.V.

Aşa fiind, şi constatând că motivul de revizuire invocat nu face parte dintre cele expres şi limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen., recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient S.L. împotriva deciziei penale nr. 798/ A din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 212/2005. Penal. Revizuire. Recurs