ICCJ. Decizia nr. 2114/2005. Penal. Art 215 alin.4 ,5 c. pen. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2114/2005

Dosar nr. 5587/2004

Şedinţa publică din 28 martie 2005

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 55 din 15 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Sălaj au fost condamnaţi inculpaţii:

- B.I.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., combinat cu art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, la 6 ani închisoare.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată această pedeapsă. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la 4 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la 2 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) din OUG nr. 69/1998, pentru săvârşirea infracţiunii de desfăşurare fără licenţă a activităţii din domeniul jocurilor de noroc, la 4 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată această pedeapsă. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată această pedeapsă. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. S-a descontopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 576/2003 a Judecătoriei Satu-Mare în pedepsele componente de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 36/2002 a Judecătoriei Carei şi 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 230/2002 a Judecătoriei Zalău pe care le pune în individualitatea lor.

S-a constatat că aceste pedepse au fost aplicate pentru infracţiuni concurente cu infracţiuni pentru care inculpatul este condamnat în prezenta cauză.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen., s-au contopit aceste pedepse de 10 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare cu pedepsele de: 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu art. 146 C. pen. şi 41 alin. (2) C. pen., 6 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 4 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), aplicate prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la 10 ianuarie 2002 până la 17 septembrie 2003. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

- S.G.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la 10.000.000 lei amendă, care urmează a se executa conform art. 425 C. proc. pen.

- G.M.R.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată această pedeapsă. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul B.I. a fost obligat să plătească: SCD.V.V. Blaj suma de 46.469.300 lei; SC M.C. SRL Miraslău suma de 1.232.754.570 lei; SC M. SRL Deva fostă SC E.I.E. SRL Deva suma de 147.262.500 lei, SC T.A.D.G. SRL Zalău suma de 97.443.150 lei, SC M.I. SRL Zalău suma de 32.643.000 lei; SC C. SRL Zalău suma de 14.202.000 lei, SC P.C. SRL Zalău suma de 70.500.043 lei; SC A. SA, sucursala Sălaj – Zalău suma de 166.078.057 lei reprezentând despăgubiri civile şi D.G.F.P.J. Sălaj suma de 21.655.703 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere şi penalităţi, cu majorările de întârziere aferente sumei ce reprezintă impozitul pe profit, până la data plăţii efective.

Conform art. 9 alin. (2) din OUG nr. 69/1998 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.I. în favoarea statului a sumei de 363.428.950 lei reprezentând venituri realizate în perioada 30 martie 1999 – 31 decembrie 1999 de sucursala Slatina a SC T.B.S.P. SRL Cluj-Napoca din activităţi de jocuri de noroc.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.I. în favoarea statului a următoarelor sume de bani: 1.227.748.937 lei şi 655.093.408 lei însuşite de la SC A.I.E. SRL Zalău; 10.193.904 lei şi 325.520.000 lei însuşite de la SC E.C. SRL Zalău; 380.072.637 lei însuşită de inculpat de la SC T.B.S. SRL Cluj-Napoca, sucursala Slatina şi suma de 337.500.000 lei însuşită de inculpat de la SC B.G.C.P.S. SRL Bucureşti, sucursala Zalău.

S-a constatat că SC A.I.E. SRL Zalău; SC E.C. SRL Zalău; SC T.B.S. SRL Cluj-Napoca şi SC B.G.C.P.S. SRL Bucureşti, sucursala Zalău nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.M.R. în favoarea statului a sumei de 337.500.000 lei însuşită de la SC B.G.C.P.S. SRL Bucureşti, sucursala Zalău.

Inculpatul S.G. a fost obligat să plătească D.G.F.P. Olt suma de 44.434.670 lei reprezentând taxă de jocuri de noroc, cu majorările de întârziere şi penalităţile aferente sumei, până la data plăţii efective.

Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului câte 12.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

SC A.I.E. SRL Cluj-Napoca a fost înfiinţată în anul 1992 de către asociaţii fondatori B.A. şi C.I.V., fiind înmatriculată la organele teritoriale fiscale ale judeţului Cluj.

Societatea a fost vândută, conform Actului adiţionat autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1831 din 12 iulie 2000, către T.V. şi T.A. care au administrat-o până la data de 29 august 2001. Conform actului adiţional autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 2414/29.08.2001, SC A.I.E. a intrat în administrarea inculpatului B.I., acesta declarând noul sediu al societăţii în municipiul Zalău şi completând obiectul de activitate cu cod CAEN 9271, jocuri de noroc (cele permise de lege).

Până în data de 26 februarie 2002 SC A.I.E. SRL a figurat înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Cluj, nefiind radiată de inculpatul B.I. şi nici declarată la organele teritoriale fiscale din judeţul Sălaj.

Începând cu data de 31 august 2001, în cadrul SC A.I.E. SRL s-au desfăşurat activităţi de comerţ cu ridicata a combustibililor, lubrifianţi şi acumulatori auto, anvelope, băuturi, zahăr, făină şi carne.

La începutul lunii octombrie inculpatul B.I. l-a cunoscut prin intermediul martorului H.V., pe M.S.D., directorul Staţiunii de cercetare şi producţie viniviticolă Blaj, jud. Alba. În urma discuţiilor purtate au hotărât să desfăşoare activităţi de comercializare a băuturilor alcoolice, respectiv diferite sortimente de vinuri produse de Staţiunea de cercetare şi producţie viniviticolă Blaj.

La data de 18 octombrie 2001, inculpatul B.I. s-a deplasat împreună cu trei delegaţi, la SC P.V. Blaj, de unde au ridicat mai multe sortimente de vinuri conform facturilor nr. 3837541 şi nr. 3837540 în valoare totală de 548.399.481 lei. Cu acea ocazie, de comun acord, s-a stabilit ca plata să se facă prin file C.E.C., motiv pentru care inculpatul B.I. a completat, semnat şi ştampilat filele C.E.C. nr. BH 303-00262232 şi nr. BH 303-262233, fixând data scadenţei pe 3 decembrie 2001.

La data scadenţei, reprezentanţii SC P.V. Blaj au introdus filele C.E.C. la B.R.D., sucursala Sălaj, unde au fost refuzate pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

SC P.V. Blaj se constituie parte civilă cu suma de 46.469.300 lei reprezentând pierderi din cauza îngheţului şi înstrăinării mărfii, cheltuieli de cazare şi transport.

Prima instanţă a mai constatat că în luna octombrie 2001, prin intermediul martorului H.V., inculpatul B.I. l-a cunoscut pe I.L., administratorul SC M.C. Miraslău, propunându-i să colaboreze pe termen lung, în comercializarea cărnii de vită şi porc şi a produselor din carne.

La data de 25 ianuarie 2001, partea vătămată SC M.C. SRL Miraslău a livrat către SC A.I.E. SRL, prin delegatul Şt.M., carcasa de vită şi porc, conform facturilor nr. 3808025 şi nr. 3808026, în valoare totală de 713.756.050 lei, sumă pentru care inculpatul a emis fila C.E.C. BH 303-0262240, scadentă la data de 2 noiembrie 2001, asigurându-i pe reprezentanţii părţii vătămate de existenţa disponibilului în cont.

Ulterior acestei operaţiuni, cu aproximativ 2-3 zile înaintea termenului scadent inculpatul l-a contactat telefonic pe I.L., solicitându-i livrarea altei cantităţi de carne, urmând ca plata să se facă tot prin fila C.E.C. Astfel, în data de 2 noiembrie, conform facturii nr. 3808029, SC M.C. SRL Miraslău a livrat cantitatea de 7.034 kg carcasă de porc în valoare totală de 518.968.520 lei. Întrucât delegatul care a ridicat marfa nu a achitat cu fila C.E.C., administratorul I.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.I., care i-a promis că-i va aduce personal fila C.E.C., fără să se conformeze.

După introducerea filei C.E.C. la B.P., sucursala Aiud şi refuzul plăţii pe motivul lipsei totale de disponibil în cont, administratorul I.L. l-a căutat de mai multe ori pe inculpatul B.I. care i-a promis de fiecare dată că va achita contravaloarea mărfurilor furnizate.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate SC M.C. SRL Miraslău nu este recuperat, astfel încât aceasta se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.232.754.570.

În cursul lunii octombrie 2001, inculpatul B.I. a luat legătura telefonic prin intermediul martorului H.V., cu B.E.V., administrator al SC E.I.E. Deva, solicitându-i furnizarea mai multor cantităţi de făină pentru care urma să facă plata prin fila C.E.C. scadentă în termen de 10 zile de la data livrării mărfii.

În data de 24 octombrie 2001, SC E.I.E. a livrat în baza facturii nr. 8513035, cantitatea de 25.000 kg făină, în valoare totală de 147.262.500 lei, transportul efectuându-se cu autovehiculul furnizorului.

Inculpatul B.I. a completat, semnat şi ştampilat fila C.E.C. seria BH 303-00262245, scadentă la data de 2 noiembrie 2001. La data scadenţei reprezentanţii părţii vătămate au introdus fila C.E.C. la sucursala B.R.D. Deva, plata fiind efectuată pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Partea vătămată SC E.I.E. SRL Deva se constituie parte civilă în cauză cu suma de 147.262.500 lei.

S-a mai reţinut că în lunile septembrie – octombrie 2001, inculpatul B.I. a derulat activităţi comerciale cu SC T.A.D. SRL Zalău, cumpărând în special produse alimentare. Aşa cum rezultă din declaraţia administratorului SC T.A. SRL Zalău, I.R., primele şase livrări de marfă au fost achitate fără probleme.

În data de 30 octombrie 2002, cu factura nr. 1141951, inculpatul a ridicat de la SC T.A. SRL, cantitatea de 7500 kg zahăr în valoare totală de 97.443.150 lei, eliberând fila C.E.C. seria BH 303-262250, scadentă la data de 4 noiembrie 2001. După depunerea filei C.E.C. la sucursala B.P. Sălaj, plata a fost refuzată pe motiv „lipsa totală disponibil".

Inculpatul declară că a ţinut legătura cu numitul I.R., aspect confirmat şi de acesta, discutând despre posibilitatea efectuării unei compensări, lucru care nu s-a concretizat întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în altă cauză.

În aceste condiţii, SC T.A.D. SRL Zalău se constituie parte civilă în cauză cu suma de 87.443.150 lei plus dobânzile legale.

În data de 19 octombrie 2001, inculpatul B.I. s-a prezentat la unul din magazinele aparţinând SC M.I. SRL Zalău pentru a cumpăra mai multe bunuri electrocasnice, urmând ca plata să se facă prin fila C.E.C.

Având în vedere faptul că şi în luna septembrie 2002 inculpatul a mai cumpărat bunuri de la această societate şi pe care le-a achitat conform facturii nr. 2771060, i s-au vândut produse electrocasnice în valoare de 32.643.000 lei pentru care a emis fila C.E.C. seria BH 303-00262243 pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila societăţii.

La data de 21 noiembrie 2001, reprezentanţii SC M.I. SRL Zalău au introdus fila C.E.C. în bancă, plata fiind refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil.

SC M.I. SRL se constituie parte civilă în cauză cu suma de 32.643.000 lei.

În cursul lunii noiembrie 2001, inculpatul B.I. s-a prezentat la magazinul de prezentare al SC C. SRL Zalău de unde a cumpărat o microcentrală termică de apartament pe care a achitat-o cu fila C.E.C. şi care a fost decontată fără probleme.

La data de 12 decembrie 2001, inculpatul s-a prezentat din nou la magazin, solicitând un motofierăstrău tip MF 036 marca Sthil, urmând ca plata să se efectueze prin fila C.E.C. În acest sens s-a întocmit factura nr. 2906781 în valoare totală de 14.202.000 lei pentru care învinuitul a emis fila C.E.C. seria BH 303-0022236 pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila SC A. SRL. Aceasta nu a fost decontată pe motivul lipsei totale de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară.

Din adresa nr. 741/10 ianuarie 2002 a B.R.D., sucursala Sălaj, Zalău, rezultă că SC A.I.E. SRL Zalău a fost pusă sub interdicţie bancară începând cu data de 5 noiembrie 2001, măsură care a fost comunicată prin „somaţie" în scris la aceeaşi dată, fiind remisă societăţii prin serviciul Prioripost.

În aceste condiţii se constată faptul că la data emiterii filei C.E.C. seria BH – 303 00262236 către SC C. SRL Zalău, respectiv la data de 12 decembrie 2001, inculpatul se afla în interdicţie bancară de a emite C.E.C. - uri, aspect cunoscut, de altfel şi de acesta.

La data de 29 octombrie 2001, inculpatul B.I. i-a solicitat martorului T.S., administrator la SC P.C. SRL Zalău livrarea cantităţii de 5000 l motorină pentru A.I.E. SRL, convenind ca plata să fie făcută prin fila C.E.C. În aceeaşi zi, SC P.C. SRL Zalău a livrat către SC A.I.E. SRL Zalău cu factura nr. 2782426 cantitatea de 5000 litri motorină la preţul de 15.700 lei/litru în valoare totală de 70.500.043 lei pentru plata căreia, inculpatul B.I. a emis fila C.E.C. seria BH 303-00262249, scadentă la data de 9 noiembrie 2001. Imediat ce a primit cantitatea de 5000 l motorină, inculpatul a vândut-o către SC A.R. SRL Zalău la preţul de 14.000 lei/litru.

La data de 9 noiembrie 2001, inculpatul a luat legătura cu martorul T.S., solicitându-i să nu introducă fila C.E.C. deoarece nu are disponibil în cont şi i-a promis că în zilele imediat următoare va achita în numerar contravaloarea mărfii livrate.

Întrucât inculpatul nu a făcut plata, reprezentantul părţii vătămate a introdus fila C.E.C. la sucursala B.R.D. Zalău fiind refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Prejudiciul cauzat SC P.C. SRL Zalău nu este recuperat, astfel încât aceasta se constituie parte civilă în cauză cu suma de 70.500.043 lei.

În perioada 17 ianuarie – 10 februarie 2002, inspectori de specialitate din cadrul D.C.F. Sălaj au efectuat un control tematic la SC A.I.E. SRL constatându-se că, în urma inventarierii efectuate de organele de poliţie, conform procesului verbal de sigilare din data de 01 noiembrie 2001, nu s-au confirmat stocurile cantitative rezultate în urma reconstituirii operaţiunilor de vânzare-cumpărare a mărfurilor, care fac obiectul activităţilor de comerţ desfăşurate de societate în perioada 30 august 2001 (anexa 2).

Inculpatul B.I. a motivat această lipsă a stocului de mărfuri din gestiunea societăţii, prin restituirea în mărfuri a unor împrumuturi contractate în lei de la o terţă persoană fizică în vederea rezolvării unor probleme financiare ale firmei, însă acesta nu poate prezenta documente justificative care să ateste contractarea împrumuturilor în interesul societăţii şi restituirea acestora prin compensarea cu mărfurile aflate în gestiunea societăţii conform anexei nr. 2. Valoarea totală a acestor mărfuri este de 1.227.748.937 lei.

În urma verificărilor efectuate rezultă că SC A.I.E. SRL nu a condus evidenţa contabilă primară şi nici sintetică, exceptând perioada30 august – 28 septembrie 2001.

De asemenea, organele de control au constatat că suma de 655.093.408 lei încasată de societate în perioada 30 august - 30 noiembrie 2001 şi neutilizată a intrat în posesia inculpatului, acest aspect fiind confirmat şi prin faptul că acesta era singurul posesor al specimenului de semnătură pentru conturile deschise la B.R.D., sucursala Sălaj şi B.T., sucursala Sălaj.

Instanţa de fond a mai reţinut că în luna octombrie 1999 inculpaţii B.I. şi G.M.R. au constituit SC E.C. SRL Zalău, cu sediul în incinta Casei de cultură a sindicatelor din Zalău, obţinând licenţa pentru exploatarea jocurilor de noroc tip B. seria B nr. 0000079 din 22 decembrie 1999. Activitatea desfăşurată de societate era condusă în fapt de inculpaţii B.I. şi G.M.R. Administratorii societăţii au fost numiţii K.S. în perioada 1 noiembrie 1999 – 2 februarie şi inculpatul B.I. în perioada 3 februarie 2000 – 27 martie 2000, iar S.G.D. a fost casier.

Începând cu data de 3 ianuarie 2000, SC E.C. SRL Zalău a deschis activităţi de jocuri de noroc tip B., cu acordarea de premii în procent de 80 % din valoarea cartoanelor vândute, repartizate astfel: premiul linie 5 %, premiul de bingo 50 %, premiul bingo acumulat 7 % şi fond de rezervă 18 %.

Prin adresa nr. 2220 din 14 aprilie 2000 a Ministerului Finanţelor – D.G.F.P. Sălaj, a fost comunicat Regulamentul de funcţionare a jocului de bingo către SC E.C. SRL, potrivit căruia valoarea minimă a premiilor trebuia să se ridice la procentul de 65 % din valoarea încasărilor, procent maxim prevăzut de art. 59 din HG nr. 251/1999.

La data de 3 ianuarie 2000, începând cu jocul nr. 1, a fost suplimentat fondul de rezervă cu suma de 500.000,000 lei, prin operarea acestei valori pe calculator fără ca suma de bani să fi fost depusă efectiv în casieria unităţii. Din declaraţia învinuitului H.S., reiese că operaţiunea a fost făcută din dispoziţia inculpatului G.M.R. Ulterior, în data de 15 ianuarie 2000 învinuitul K.S. a modificat din proprie iniţiativă evidenţa din calculator, ştergând suma de 500.000.000 lei, fără ca celelalte date să fi fost afectate.

Începând cu data de 3 ianuarie 2000, conform listingurilor zilnice SC E.C. SRL Zalău a constituit din fondul de rezervă de 17 % un fond de 20 % destinat acordării premiilor de superacumulat în sumă totală de 10.058.904 lei.

De la jocul nr. 159 din data de 12 ianuarie 2000 şi până la jocul nr. 207 din 13 ianuarie 2000, societatea nu a mai constituit fond pentru acordarea premiilor bingo super acumulat.

La jocul nr. 208 din 13 ianuarie 2000, societatea a constituit din fondul de rezervă pentru fondul de premiere superacumulat suma de 135.000 lei, care la acest joc a ajuns la suma totală de 10.193.904 lei (f octombrie 058.904 + 135.000), fond care figurează ca şi acordat în întregime pe caseta jocului nr. 298, câştigător fiind cartonul nr. 1701.

Din caseta jocului nr. 208 rezultă că premiul total acordat cartonului câştigător nr. 1701 a fost de 11.193.904 lei, din care 1.000.000 lei premiul bingo garantat şi 10.193.904 lei premiul bingo superacumulat. În fapt, s-a acordat câştigătorului doar suma de 1.000.000 lei, suma de 10.193.904 lei, nefiind afişată pe tabloul din sala de joc, participanţii la jocul de bingo necunoscând valoarea reală a premiilor.

Suma de 10.193.904 lei a fost operată în evidenţa contabilă pe cheltuieli în contul 658 „alte cheltuieli de exploatare", influenţându-se astfel volumul profitului impozabil având ca rezultat nevirarea unui impozit pe profit în sumă de 2.548.476 lei.

Suma de 10.193.904 lei a fost depusă în casieria societăţii de unde ulterior a fost ridicată de B.I. care a folosit-o în interes personal.

În perioada 11 noiembrie 1999 – 27 martie 2000, B.I. a ridicat din casieria societăţii pe bază de dispoziţie de plată, drept „ avansuri spre decontare" suma totală de 267.620.000 lei fără a justifica ulterior cheltuirea acestor bani, folosindu-i în interes personal.

În perioada 28 martie 2000 – 1 octombrie 2000, administratorul SC E.C. SRL Zalău a fost învinuitul P.M.D., care la cererea inculpatului B.I. a ridicat din casierie în mod eşalonat suma totală de 57.900.000 lei, tot prin dispoziţie de plată, cu titlu de avans spre decontare. Suma de 57.900.000 lei, a fost predată inculpatului B.I., care i-a folosit în interes personal, fără să-i returneze şi fără să prezinte documente justificative.

Conform facturii nr. 0125651 din 01 noiembrie 1999, SC E.C. SRL Zalău, achiziţionează de la SC T.B.S. SRL Cluj Napoca, sucursala Slatina, componente instalaţie Bingo în valoare totală de 50.000.000 lei, sumă ce rezultă că a fost încasată de furnizor conform chitanţei nr. 464890 din 3 noiembrie 1999. Această sumă figurează în registrul de casă ca plată efectivă.

Din cercetările efectuate rezultă că factura cu nr. de mai sus a fost emisă de inculpatul S.G. din dispoziţia inculpatului B.I., factură ce a fost transmisă prin fax, însoţită de chitanţa nr. 4648901 prin care se arată că SC E.C. SRL Zalău ar fi achitat contravaloarea instalaţiei în sumă de 50 milioane lei.

Inculpatul S.G., în calitate de director la SC T.B.S. SRL, sucursala Slatina, nu a înregistrat în evidenţa primară a societăţii factura şi chitanţa întrucât nu au avut loc operaţiunile de livrare a instalaţiei şi nici de încasare a sumei de 50 milioane lei.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2133 din 12 aprilie 2000 rezultă că scrisul ce completează factura nr. 0125651 şi chitanţa nr. 4648901 şi semnăturile depuse au fost executate de inculpatul S.G.

În urma verificărilor efectuate de organele de poliţie la sucursala Slatina conform procesului verbal întocmit la data de 29 martie 2000, s-a identificat în funcţie turbosuflanta nr. 815/1995.

Aşa cum rezultă din declaraţiile învinuiţilor K.S. şi S.G.D. în perioada în care societatea a solicitat şi obţinut licenţa de autorizare, panourile de numere, panoul de premii, instalaţia de sonorizare au aparţinut firmei T.B.S. SRL Cluj care avea deschisă o sală de bingo în localitatea Cugir, judeţul Alba, iar urna (turbosuflanta) şi cele 5 calculatoare au aparţinut firmei SC E.P.I. A.R.L. Zalău şi au fost în exploatare la sala de bingo de la cinematograful L.

Deşi reiese că instalaţia de bingo nu a fost adusă de la Slatina, iar plata contravalorii facturii nr. 0125651 din 03 noiembrie 1999 în sumă de 50 milioane lei nu a avut loc în realitate, această sumă apare înregistrată în evidenţa SC E.C. SRL Zalău şi reprezintă prejudiciu pentru societate.

De asemenea, din nota de constatare încheiată în data de 23 februarie 2000 de organele Gărzii Financiare reiese că turbosuflanta cu seria 1091/97 produsă de SC E. SRL Cluj şi care se afla în patrimoniul SC E.C. SRL Zalău este proprietate a SC E.P.I. SRL Zalău.

Deşi inculpatul B.I. a prezentat un număr de 3 exemplare, respectiv un număr de 3 xerocopii după un act de împrumut şi custodie încheiat între SC E. şi SC E. din care rezultă că turbosuflanta seria 1092 a fost împrumutată de către prima societate celei de-a doua, acest document nu poate fi luat în considerare deoarece nici una din cele 3 xerocopii nu sunt identice. Astfel, pe una apare data încheierii actului 2 decembrie 1999 iar pe celelalte două, data de 18 noiembrie 1999, semnăturile din partea acelor societăţi nu coincid în nici una din cele 3 xerocopii.

Rezultă astfel, că suma de 50.000.000 lei a fost nelegal înregistrată în contabilitate ca plată efectuată de SC E.C. SRL Zalău, această operaţiune neavând loc, inculpatul B.I. sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 4.166.666 lei.

În data de 22 decembrie 1997, inculpatul B.I. a cumpărat cu plata în 60 rate lunare un autoturism marca Cielo în valoare de 11.950 dolari S.U.A. plus dobânda de 10 % pe an de la firma D. prin intermediul SC A. SA, sucursala Sălaj, în calitate de asigurator garant.

Ca accesoriu, la contractul de vânzare-cumpărare nr. 015964 din 22 decembrie 1997, s-a încheiat între SC A. Sălaj şi B.I. un contract de gaj înregistrat la Judecătoria Zalău.

Totodată, pentru garantarea executării contractului, inculpatul B.I. a prezentat SC A. SA Sălaj, două contracte de garanţie personală pe numele învinuiţilor S.G.D. şi K.S., salariaţi la acea dată ai SC B.G.P.S. SRL.

Din anul 1997 şi până în luna februarie 2000, inclusiv inculpatul şi-a achitat ratele lunare, iar începând cu luna martie 2000, datorită unor probleme de ordin financiar, aşa cum declara, nu şi-a putut achita obligaţiile.

În aceste condiţii, SC A. SA a somat cei doi giranţi să facă ei plata ratelor lunare, ocazie cu care aceştia au declarat, aşa cum rezultă din plângerea înaintată că nu au semnat contractele de garanţie personal, semnătura lor fiind contrafăcută şi că la data respectivă nu erau angajaţii SC B.G.C.P.S. SRL. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2268 din 18 iulie 2000 rezultă că semnăturile existente pe cele două certificate de garanţie personală nr. 408 şi nr. 409 din 12 decembrie 1997 la rubrica „girant" nu au fost executate de către învinuiţii K.S. şi S.G.D. Semnăturile existente pe actul de împrumut şi custodie nr. 2 din 18 noiembrie 1999, una peste ştampila SC E.P.I. SRL Zalău nu a fost executată de inculpatul G.M.R., iar cealaltă în dreptul ştampilei SC E.C. SRL Zalău, a fost executată de către inculpatul B.I.

SC A. SA, sucursala Sălaj se constituie parte civilă în cauză cu suma de 166.078.057 lei.

SC T.V.B.S. SRL Cluj Napoca a desfăşurat activităţi de joc de noroc tip „bingo" prin următoarele sucursale: Sucursala Slatina 01 octombrie 1998 din 31 decembrie 1999; Sucursala Cugir 01 octombrie 1998 din 30 iunie 1998; sucursala Câmpina 13 mai 1998 din 21 octombrie 1998.

SC T.V.B.S. SRL Cluj Napoca având sedii succesive aduse la cunoştinţa Ministerului Finanţelor a fost reprezentată în perioada 31 iulie 1998 – septembrie 2000 de martorul G.S.V. şi inculpatul B.I.

Sucursala Slatina SC T.V.B.S. SRL Cluj a fost înfiinţată în data de 26 iunie 1995, desfăşurând activităţi de jocuri de noroc în baza licenţei nr. A001628 din 11 aprilie 1995, licenţă valabilă până la data de 10 aprilie 1998.

Începând cu data de 30 martie 1998, sucursala Slatina îşi desfăşoară activitatea în baza anexei nr. 4 la licenţa nr. A001628/1995, valabilă până la data de 29 martie 1999, eliberată de Ministerul Finanţelor, Comisia de coordonare, avizare şi atestare a jocurilor de noroc.

Din adresa nr. 372516 din 15 mai 2000 a Ministerului Finanţelor - Direcţia Monopol de Stat, rezultă că licenţa nr. A001628 din 26 aprilie 1999, anexată în xerocopie, nu figurează în evidenţe ca fiind eliberată pentru SC T.V.B.S. SRL Cluj napoca în vederea desfăşurării activităţilor de jocuri de noroc. În conformitate cu R.G.130/1997, comisia de autorizare a jocurilor de noroc, începând cu data de 18 aprilie 1997 a eliberat licenţe numai cu seria B şi nu seria A.

SC T.V.B.S. SRL Cluj a depus la comisia pentru avizarea jocurilor de noroc o cerere de avizare a unei săli de B. completată în Slatina.

La data de 26 aprilie 1999 reprezentanţii comisiei s-au deplasat la faţa locului întocmind o notă de constatare, din care rezultă că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru avizare.

În urma şedinţei comisiei s-a eliberat licenţa care nu a fost ridicată de către solicitant şi se găseşte la cotorul blocului de licenţe deoarece nu a fost achitată taxa de licenţiere, fiind prin urmare nulă . Astfel, sucursala Slatina a desfăşurat în perioada 30 martie 1999 – 31 decembrie 2000 activităţi de jocuri de noroc (B.), fără licenţă, realizând venituri în sumă de 363.428.950 lei.

În urma controlului efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul D.C.F.P. Sălaj rezultă că inculpatul S.G., director al sucursalei Slatina, a ridicat din casierie, în baza dispoziţiilor de plată, suma totală de 212 milioane lei cu titlu de c/v încasări, sumă pe care a expediat-o prin mandate poştale inculpatului G.G.R. şi martorului R.M.V., astfel: 175.500.000 lei – G.M.R.; 35.000.000 – R.M.

Deşi această sumă trebuia trimisă SC T.V.B.S. SRL Cluj Napoca a fost trimisă celor mai sus menţionaţi care nu figurează ca asociaţi sau administratori ai societăţii, folosirea sumelor nefiind justificată.

Din declaraţiile celor doi rezultă că au primit aceste sume de bani însă toate au fost înmânate inculpatului B.I. care recunoaşte acest lucru şi că el i-a rugat să ridice aceste sume de la poştă deoarece el nu avea la datele respective actul de identitate. Totodată, acesta afirma că suma de 176.500.000 lei a fost utilizată pentru amenajarea şi autorizarea sălii de B. din Câmpina, iar suma de 35.000.000 lei a fost ridicată de el cu titlu de avans dividende.

Tribunalul a mai constatat că potrivit actului de control întocmit, în perioada martie-decembrie 1998 suma totală plătită din casieria sucursalei Slatina inculpatului B.I., prin dispoziţie de plată, în cursul anului 1999 cu titlu c/v avans patron este de 136.208.310 lei, iar în cursul anului 1999, 31.864.327 lei, rezultând un total de 168.072.637 lei din care a fost restituită suma de 22.953.578 lei. Aceste sume nu au fost justificate de inculpat.

Din declaraţia inculpatului S.G. rezultă că nu a calculat şi evidenţiat taxa de jocuri de noroc aferentă lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 1997, deoarece ştia că aceasta se calculează, se evidenţiază şi se virează la Cluj Napoca.

Sucursala Câmpina a SC T.V.B.S. SRL Cluj şi-a desfăşurat activităţile de jocuri de noroc tip Bingo în baza anexei nr. 5 din 04 mai 1998 la licenţa nr. A001628 din 11 aprilie 1995, la sediul situat în Câmpina, în baza contractului de participaţiune nr. 86 din 30 martie 1998 încheiat cu S.A. Câmpina.

În perioada 15 - 28 martie 2001, inspectori din cadrul D.C.F.F. Sălaj au efectuat un control fiscal şi financiar la sucursala Câmpina care a fost înregistrată la Oficiu Registrului Comerţului la data de 13 mai 2000. Societatea are balanţe de verificare pe lunile mai, iunie 1998 şi situaţia încasărilor lunare. După această dată singurele documente întocmite sunt: situaţia încasărilor zilnice pentru perioada 10 august – 30 septembrie 1998; registrul de casă pentru perioada 23 septembrie – 02 octombrie 1998; centralizator casierie şi cheltuieli (august, septembrie, octombrie 1998).

Unitatea şi-a desfăşurat activitatea începând cu 13 mai 1998 şi până în 21 octombrie 1998.

Conform comunicării Camerei de Comerţ Cluj nr. 137172000, după data de 30 iulie 1998 administratorul societăţii a fost inculpatul B.I.

Din actul de control întocmit, de D.C.F.F. Sălaj rezultă că în perioada verificată, respectiv 13 mai - 21 octombrie 1998, sucursala nu are întocmite în întregime documente contabile.

Prin omisiunea înregistrării în contabilitate a activităţilor de jocuri de noroc, societatea s-a sustras de la plata Taxei jocuri de noroc, conform OG nr. 14/1997, care se aplică în procent de 20 % - 30 % la diferenţa calculată între totalul încasărilor şi totalul premiilor calculate. Astfel nu a fost virată la bugetul de stat Taxa jocuri de noroc în sumă totală de 10.994.425 lei aferentă perioadei de funcţionare a SC T.V.B.S. SRL, sucursala Câmpina.

SC B.G.C.P.S. SRL Bucureşti, Sala B. Zalău, a fost reprezentată până la data de 29 iulie 1997 de inculpaţii B.I. şi O.M.

Conform încheierii de autentificare nr. 19 cei doi învinuiţi se retrag din societate, concesionându-şi părţile sociale numitului G.A. de 90 ani din satul Moardaş, judeţul Sibiu care în prezent este decedat, fiind bunicul inculpatului G.M.R.

În urma unui control efectuat de inspectorii din cadrul D.G.F.P.C.F.S. Sălaj la SC B.G.C.P.S. SRL Bucureşti, Sala B. Zalău s-a constat că reprezentanţii societăţii nu au putut prezenta la control toate documentele justificative pentru care au fost consemnate operaţiuni înscrise în registrul de casă, note contabile şi balanţele de verificare, cum ar fi actele pe baza cărora s-au acordat premii: linie, bingo acumulat, special înscrise în registrele de casă, imprimantă calculator.

Din balanţele de verificare rezultă că la data de 30 aprilie 1998 societatea nu virase la bugetul statului suma de 1.085.107.399 lei, din care 615.332.558 lei reprezentând impozit pe profit, 95.173.247 lei impozit pe salarii, 240.033.465 lei taxa jocuri de noroc (20 %), 134.568.019 lei majorări şi penalităţi. De asemenea, societatea mai datora suma de 28.861.491 lei, alte impozite, taxe şi vărsăminte şi suma totală de 106.438.312 lei pentru bugetul asigurărilor sociale de stat.

Deoarece nu s-a pus la dispoziţia organului de control documentele justificative nu s-a putut verifica modul de stabilire a obligaţiilor fiscale în N.C. şi balanţa de verificare, fiind luate în calcul obligaţiile fiscale stabilite de societate.

Din datele cuprinse în balanţele de verificare prezentate la control rezultă că din disponibilităţile băneşti ale societăţii a fost ridicată sub formă de avansuri de trezorerie, în mai multe tranşe suma de 675.000.000 lei. Sumele ridicate au fost simbolizate în contul 542 „avansuri de trezorerie" şi reprezintă avansuri băneşti ridicate şi nejustificate, însă nici un document nu precizează persoana care a ridicat sumele de bani din societate.

Din probele existente la dosar, motivează prima instanţă, a reieşit că administratorii de fapt ai societăţii au fost inculpaţii B.I. şi G.M.R., care sunt răspunzători de neplata obligaţiilor fiscale cât şi de acordarea şi nejustificarea avansurilor de trezorerie, deoarece administratorul desemnat de inculpat G.P.A., persoană înaintată în vârstă (90 de ani) nu cunoştea faptul că este administrator al unei societăţi comerciale. Cesionarea părţilor sociale a avut loc în municipiul Bucureşti fără ca lui G.P.A. să i se fi adus la cunoştinţă această tranzacţie el fiind reprezentat de martorul A.R.D. Administratorii de fapt ai societăţii au fost B.I. şi G.M.R.

Potrivit adresei nr. 560 din 26 noiembrie 1999 a C.B. Zalău, specimenele de semnătură depuse în bancă pentru administrarea contului SC B.G.C.P.S. SRL aparţin numiţilor G.M.R. şi B.I. numai aceştia putând să ridice sumele de bani ca avansuri de trezorerie.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi SC B.G.C.P.S. SRL nu este recuperat.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 262 din 9 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe.

Această hotărâre a fost recurată de inculpaţii B.I. şi S.G. care au criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

În recursul său, inculpatul B.I. a susţinut că nu a fost citat şi nu a fost adus la judecată, din Penitenciarul Aiud, unde era arestat în altă cauză, în ziua când s-a judecat apelul declarat de el împotriva sentinţei primei instanţe, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen.

Inculpatul S.G. nu a formulat în scris motive de recurs şi nici nu s-a prezentat în instanţă, deşi procedura cu acesta a fost legal îndeplinită.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S.G. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că este întemeiat doar recursul declarat de inculpatul B.I., recursul inculpatului S.G. urmând a fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.

Or, la termenul din 9 septembrie 2004, când au fost judecate apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, B.I. nu a fost citat şi nu a fost adus din Penitenciarul Aiud unde era arestat într-o altă cauză din data de 24 mai 2004.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., dispoziţiile relative la prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii care nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

Totodată, în art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen., se prevede că hotărârile sunt supuse casării în cazul când judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când aceasta este obligatorie, potrivit legii.

În consecinţă în raport cu prevederile legale menţionate urmează să se admită recursul inculpatului B.I., a se casa Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi a se trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului declarat de acesta, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de inculpatul S.G. care vizează casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), se constată că acesta este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, în calitate de director al sucursalei Slatina a SC T.V.B.S. SRL Cluj Napoca, nu a evidenţiat prin acte contabile taxa de jocuri de noroc desfăşurate în perioada septembrie – noiembrie 1997, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat a sumei totale de 44.434.670 lei.

În acest interval de timp S.G. a întocmit doar note contabile astfel cum rezultă din dosarul de note contabile pe anul 1997 pe care nu le-a evidenţiat în contabilitate, respectiv în bilanţuri şi nu a achitat taxele către stat.

În mod justificat instanţele au reţinut că susţinerea inculpatului că a comis faptele fără intenţie, deoarece ştia că acestea se calculează, se evidenţiază şi se virează la Cluj Napoca este neîntemeiată, deoarece această obligaţie îi revenea în calitatea de director al sucursalei Slatina şi în mod conştient nu a evidenţiat în contabilitate notele contabile sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 44.434.670 lei.

Pentru aceste considerente urmează ca recursul declarat de inculpatul S.G. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.G. urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 262 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.

Casează Decizia sus-menţionată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat la Curtea de Apel Cluj.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă pe recurentul inculpat S.G. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 2113/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 2118/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 2114/2005. Penal. Art 215 alin.4 ,5 c. pen. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2114/2005. Penal. Art 215 alin.4 ,5 c. pen. Recurs