ICCJ. Decizia nr. 2123/2005. Penal. Reabilitare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2123/2005
Dosar nr. 7374/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1099 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de reabilitare formulată de condamnatul P.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, petiţionarul a fost condamnat, prin Decizia penală nr. 959 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi recursului, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi obligat în solidar cu un alt inculpat la plata sumei de 26.206.656.672 lei şi că cererea de reabilitare nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 137 lit. d) C. pen., privitoare la admiterea în întregime a cheltuielilor judiciare şi a despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate în sensul că cererea de reabilitare trebuia admisă, fiind întrunite toate cerinţele legii.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că petiţionarul a plătit numai 20.000.000 lei din debitul stabilit prin hotărâre de condamnare şi că neîndeplinindu-se obligaţiile privitoare la despăgubirile civile, soluţia de respingere a cererii de reabilitare a fost corect respinsă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care a susţinut că neachitarea despăgubirilor la care a fost obligat s-a datorat unei imposibilităţi obiective de îndeplinire a obligaţiei, suma fiind foarte mare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de reabilitare.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., cererea de reabilitare se admite dacă cel condamnat întruneşte condiţiile de a nu fi suferit o nouă condamnare, de a avea asigurată existenţa prin muncă sau mijloace oneste, de a fi avut o bună conduită şi de a achita în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.
Dacă neplata acestor cheltuieli şi despăgubiri nu se datoreşte relei credinţe a condamnatului instanţa poate dispune reabilitarea.
Din examinarea actelor dosarului se constată că petiţionarul P.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 959 din 10 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă la 3 iulie 2003, la pedepsele de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi.
De asemenea, petiţionarul a mai fost condamnat la pedepse de câte 10 luni închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 290 C. pen., pedepse graţiate conform art. 1 lit. a) din legea nr. 137/1997.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul P.C. a fost obligat în solidar cu inculpatul C.C. la plata sumei de 26.206.656.672 lei despăgubiri civile către partea civilă R.C.R. – SA C.B. reprezentată de lichidatorul judiciar SA B.C.A. SA.
S-a reţinut că inculpatul în calitate de director al sucursalei C.B. Tulcea, prin încălcarea dispoziţiilor legale a acordat credite preferenţiale numitului T.N. în valoare de 5.103.608.700 lei şi că pentru acordarea creditelor a pretins şi primit un autoturism MBW în valoare de 25.000 dolari S.U.A., mobilier de 10.000.000 lei şi mărfuri în valoare de 70.000.000 lei.
Prin Decretul nr. 933 din 23 decembrie 2003 a fost graţiată în întregime pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, iar prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost redus termenul de reabilitare judecătorească, cu 8 ani şi 6 luni.
Mai rezultă din actele dosarului că de la data rămânerii definitive şi până în prezent din suma totală a despăgubirilor la care a fost obligat de 26.206.656.672 lei petiţionarul a plătit numerar 20.000.000 lei, respectiv câte 5.000.000 lei la datele de 1,3 şi 6 septembrie şi 18 octombrie 2004.
Deşi la dosar s-a depus un angajament de plată a despăgubirilor, condamnatul nu a probat că a plătit lunar suma prevăzută în acest act.
Întrucât nu a achitat în întregime cheltuielile judiciare şi despăgubirile arătate către partea civilă, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de reabilitare pentru neîntrunirea condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 137 lit. d) C. pen., evocat mai sus, a fost corect menţinută de instanţa de control judiciar.
În consecinţă, constatând nefondate criticile formulate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.C., cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 956 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2122/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2125/2005. Penal → |
|---|
