ICCJ. Decizia nr. 2380/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2380/2005
Dosar nr. 238/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 970 din 3 august 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) pct. 1 lit. e) din acelaşi cod şi art. 48 C. pen., a achitat pe inculpatul T.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată SC Ţ.L. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă B.D. privind acordarea de daune morale.
S-a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., constând în aceea că în data de 4 august 2003, în jurul orei 24,00, în timp ce se afla la benzinăria A. din apropierea Aeroportului Otopeni, a sustras prin violenţă autoturismul condus de partea vătămată B.D., proprietatea SC Ţ.L. SA
Pentru a hotărî în sensul achitării, instanţa de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico – legal psihiatrică din care rezultă că inculpatul are discernământul abolit în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1003 din 22 decembrie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă B.D. împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis dosarul aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării cauzei, reţinându-se încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 287 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 323 – art. 327 din acelaşi cod.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Una din condiţiile prevăzute de legea procesual penală, ce se cer ar fi întrunite cumulativ, pentru exercitarea unei căi de atac priveşte existenţa unei hotărâri determinate de lege, susceptibilă de reformare sau retractare, după caz.
În cauză, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei prin care instanţa de apel a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza pentru rejudecare.
Or, prin art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a prevăzut expres că nu pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, între altele, de curţi de apel, ca instanţe de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Ca atare, neîndeplinită fiind condiţia existenţei unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi atacate cu recurs, excepţia de inadmisibilitate a recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva deciziei penale nr. 1003 din 22 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2376/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2382/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
