ICCJ. Decizia nr. 2358/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2358/2005
Dosar nr. 1376/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 21 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.V., deţinut în Penitenciarul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 330 din 9 martie 2004, pronunţată de aceeaşi instanţă, definitivă prin Decizia penală nr. 4417/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, vinovăţia revizuientului stabilindu-se pe baza probelor administrate. Referitor la pretins mărturie mincinoasă comisă de martora S.F. se arată că faţă de aceasta nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru infracţiunea respectivă aşa cum ar fi dispoziţiile art. 394 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I–a penală, prin Decizia penală nr. 116 din 18 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care revizuientul susţinea că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul A.V. a declarat recurs, reiterând motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate în apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., invocate de condamnat, revizuirea poate fi cerută împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei ori dacă un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Cum motivele de revizuire invocate de condamnat nu se confirmă, din actele dosarului nerezultând că martora S.F. a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, vinovăţia condamnatului fiind dovedită prin alte probe administrate în cauză, în mod just instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată de acesta, soluţie confirmată şi de instanţa de apel.
În consecinţă, recursul declarat de condamnatul revizuient A.V. nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 116 din 18 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2357/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2369/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
