ICCJ. Decizia nr. 2374/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2374/2055
Dosar nr. 1494/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1523 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe următorii inculpaţi:
- B.S. la 8 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. (fapta de la pct. 1 din rechizitoriu).
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de 501 zile rămas de executat din sentinţa penală nr. 11064/2002 a Tribunalului Bucureşti şi l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (fapta de la pct. 2 din rechizitoriu).
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de 501 zile, rămas de executat din sentinţa penală nr. 1064/2002 a Tribunalului Bucureşti şi îl contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (fapta de la pct. 3 din rechizitoriu).
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de 501 zile închisoare, rămas de executat din sentinţa penală nr. 1064/2002 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2004, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a şi b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.N. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (fapta de la pct. 2 din rechizitoriu).
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare (fapta de la pct. 3 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2004, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul P.M.I. la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2004, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Z.M.D. şi C.C. şi au fost obligaţi inculpaţii B.S. şi I.N., în solidar, la 8.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Z.M.D. şi 3.000.000 lei către partea civilă C.C.
S-a luat act că părţile vătămate R.G.N., SC R.G. SRL şi SC N.I. SRL nu au formulat pretenţii civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.M.I. a sumei de 350.000 lei, de la inculpatul B.S. a sumei de 1.750.000 lei şi de la inculpatul Ionică a sumei de 1.400.000 lei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.S. a unui cuţit tip briceag cu mâner de culoare neagră din material plastic, cu lama de 10 cm şi de la inculpatul I.N. a unui cuţit tip briceag cu mâner de lemn de culoare maro cu lama de lungime de 12-15 cm.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu, pentru inculpaţii B.S. şi I.N., avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, inculpaţii au acţionat câte doi, în scopul sustragerii de bunuri, săvârşind un număr de trei infracţiuni de tâlhărie, în perioada 21 mai 2004 – 22 iunie 2004, în locuri publice, prin ameninţare cu un briceag sau cuţit, deposedând pe părţile vătămate R.G., Z.M. şi C.C. de bijuteriile de aur sau telefonul mobil, pe care îl aveau asupra lor.
La data de 21 mai 2004, în jurul orelor 19,30, inculpatul P.M.I. a deposedat pe partea vătămată R.G. de un telefon mobil, în timp ce inculpatul B.S. supraveghea zona, ambii fiind înarmaţi cu un briceag, folosit la comiterea faptei. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
La data de 9 iunie 2004, în jurul orelor 14,15, inculpaţii B.S. şi I.N., ameninţând cu briceagul pe partea vătămată Z.M., aflată în parcul Voinicel, au deposedat-o de mai multe lănţişoare de aur şi inele, cauzându-i un prejudiciu de 8.000.000 lei, cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpaţii B.S. şi I.N., folosind acelaşi mod de operare, au deposedat, în data de 22 iunie 2004, pe partea vătămată C.C., aflată în Parcul IOR, de bijuteriile de aur pe care le purta la gât, în valoare de 3.000.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă, în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor aplicate care, în opinia lor, sunt prea severe, în raport de circumstanţele reale ale faptelor şi datele ce îi caracterizează. În plus, inculpatul P.M.I. a solicitat şi schimbarea de încadrare juridică a faptei, prin reţinerea infracţiunii de furt calificat în sarcina sa, aşa cum a învederat şi la fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 100/ A din 10 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, a dedus prevenţia acestora de la 24 iunie 2004, la zi, a menţinut starea de arest şi i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii B.S., I.N. şi P.M.I. care personal şi prin apărătorii lor au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepselor, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar şi datele referitoare la persoanele inculpaţilor, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor, încât, recursurile bazate pe reiterarea aceloraşi critici, apar ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 24 iunie 2004, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv avansarea de către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpaţii B.S., I.N. şi P.M.I. împotriva deciziei penale nr. 100/ A din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 24 iunie 2004 la 8 aprilie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2369/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2376/2005. Penal → |
|---|
