ICCJ. Decizia nr. 2385/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2385/2005
Dosar nr. 1575/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001, Tribunalul Prahova, secţia penală, a condamnat inculpatul C.C. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi de art. 189 alin. (2) C. pen.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia nr. 762 din 12 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
La data de 16 decembrie 2003, condamnatul C.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând împrejurarea că suferă de boli care îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În cauză a fost efectuată o primă expertiză medico-legală.
La cererea condamnatului a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală de către I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti.
Din concluziile ambelor expertize medico-legale rezultă că bolile de care suferă condamnatul pot fi trate în reţeaua sanitară a D.G.P. Ca atare, acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei închisorii.
Urmare contestării concluziilor menţionate, instanţa de executare a dispus avizarea noului raport de expertiză medico-legală.
Comisia Superioară din cadrul I.N.M.L. Bucureşti a avizat, prin avizul nr. E1/11726 din 26 noiembrie 2004, expertiza medico-legală nr. A.5/5377/2004 a I.N.M. Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 1632 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea condamnatului, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., expertizele efectuate în cauză stabilind că bolile de care suferă condamnatul pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P., aşa încât acesta nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 91 din 9 februarie 2005, a respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanţei de executare, ca nefondat, cu motivarea că, în raport de concluziile rapoartelor medico-legale de expertiză, în mod corect s-a reţinut neincidenţa cazului prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs.
Acesta a susţinut că pentru soluţionarea cererii sale trebuia examinată fişa medicală a deţinutului, printr-o expertiză medico-legală, pentru a se putea aprecia dacă în raport de gravitatea bolilor de care suferă petentul, de eficienţa şi frecvenţa tratamentului la care este supus, condiţiile de penitenciar, cererea este admisibilă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Din dispoziţiile art. 455, cu referire la art. 453 lit. a) C. proc. pen., rezultă că singura probă concludentă în baza căreia se poate dispune admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe motiv de boală, este expertiza medico-legală.
Ca atare, nu poate fi primită apărarea condamnatului în sensul posibilităţii pronunţării asupra cererii pe baza altor acte medicale, în această situaţie principiul echipolenţei nefiind aplicabil, în lipsa temeiului legal.
Pe de altă parte, prin rapoartele de expertiză medico-legală s-a concluzionat că bolile de care suferă condamnatul pot fi tratate în reţeaua sanitară penitenciară.
Drept urmare, întemeiat au reţinut instanţele că bolile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în imposibilitate de executa pedeapsa închisorii, aşa încât recursul se constată a fi nefondat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, Curtea va obliga recurentul, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 91 din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2382/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2392/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
