ICCJ. Decizia nr. 807/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 569 din 27 iulie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpata P.E. la 16 ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 9 ianuarie 2004 la zi.
în esență, s-au reținut următoarele:
în seara zilei de 8 ianuarie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unei stări conflictuale mai vechi, inculpata P.E. i-a aplicat soțului său o lovitură în zona toracică, cu un cuțit de bucătărie, cauzând decesul acestuia.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 432 din 9 decembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpată.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatei și a dedus, în continuare, durata reținerii și a arestării preventive, de la 27 iulie 2004, la zi.
Prin recursul declarat, inculpata a solicitat, în principal, achitarea iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material probator aflat la dosar, fapta și vinovăția inculpatei și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii.
Lovirea victimei cu cuțitul în împrejurările reținute, prin hotărârile atacate a fost recunoscută de inculpată, inclusiv prin declarația dată la instanță.
Recunoașterea inculpatei se coroborează cu relatările martorilor P.C., ginerele său și P.S.
în urma acestei lovituri, soțul inculpatei a suferit o plagă tăiată profundă toraco-abdominală cu hemotorax, hemoperitoneu și șoc hemoragic consecutiv, leziuni în urma cărora a decedat.
Așa fiind, susținerea inculpatei că trebuia să fie achitată este nefondată și urmează să fie respinsă.
Nici critica privitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată, neexistând temeiuri pentru reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.
La stabilirea pedepsei, instanțele au avut în vedere atât gradul ridicat de pericol social al faptei, cât și împrejurările concrete în care inculpata și-a ucis soțul, precum și datele ce caracterizează persoana acesteia, astfel că pedeapsa aplicată a fost just individualizată și nu există motive pentru reducerea ei.
în consecință, nu au fost nici alte temeiuri de casare care au fost luate în considerare din oficiu, recursul inculpatei a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 813/2005. Penal → |
|---|
