ICCJ. Decizia nr. 2853/2005. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2853/2005
Dosar nr. 7269/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, prin rechizitoriul din 21 decembrie 1999, trimite în judecată, pentru infracţiunea de luare şi dare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (2) şi art. 255 alin. (1) C. pen., pe inculpaţii:
1. R.M.L. ş.
2. M.O., primul, pentru trei infracţiuni de luare de mită, iar a doua, pentru infracţiunea de dare de mită.
Actul de învinuire reţine, în esenţă, că până în toamna anului 1999, inculpatul R.M.L. a fost şef de circumscripţie sanitar-veterinară N. II, apoi a fost şef serviciu igienă şi sănătate publică din cadrul D.S.V. Iaşi.
În aceste funcţii, el controla activitatea de prelucrare, depozitare şi comercializare a produselor de origine animală.
Inculpata M.O. era administrator la SC P.T. SRL, prin care efectua importuri-exporturi de produse animaliere.
În octombrie 1997, inculpatul R.M.L. cere inculpatei M.O. suma de un milion lei, iar aceasta din urmă îi dă suma, de teamă că societatea sa să nu fie sancţionată.
În toamna aceluiaşi an, 1997, inculpatul R.M.L. mai cere inculpatei M.O. o cantitate de peşte; în schimb, inculpatul îi permite să expedieze produsele piscicole fără analizele de laborator, transporturi care au loc la 7 şi 9 septembrie.
În schimbul acestor favoruri, inculpatul R.M.L. o cheamă la birou, pe inculpata M.O., cum atestă desfăşurătorul convorbirilor telefonice de la dosar.
M.O. se plânge doctorului veterinar D.G., că este „dijmuită" de către R.M.L.
Doctorul D.G. îi cere să se prezinte la biroul inculpatului R.M.L., apoi să-i comunice rezultatul întâlnirii.
Astfel, la 11 septembrie 1999, inculpata M.O. se prezintă la cabinetul inculpatului R.M.L. care, o avertizează că nu respectă legea cu privire la condiţiile în care poate importa produsele din carne.
Ca să-l „îmbuneze", inculpata M.O. îi dă inculpatului, într-un plic, cinci bancnote a câte 100.000 lei. Inculpatul se uită în plic şi îi cere inculpatei ca luni, 13 septembrie, să-i dea patru cutii cu pui, pe care să le predea şefului.
Apoi, M.O. comunică doctorului D.G.: „problema s-a rezolvat".
D.G. îl convoacă pe R.M.L., căruia îi reproşează că nu se linişteşte şi că a dijmuit-o, din nou, pe M.O.
De teamă că va fi cercetat de poliţie, inculpatul R.M.L., întoarce în plic, suma de 850.000 lei, apoi cheamă pe consilierul juridic P.D., căruia îi spune că, potrivit informaţiei primite de la doctorul D.G., în biroul său s-ar afla un plic cu bani lăsat de M.O. Îi arată plicul lui P.D., apoi merge la poliţie şi denunţă „fapta".
În prealabil, inculpatul R.M.L. propune convocarea M.O., pentru a vedea „cum se comportă" şi a înregistra convorbirea cu aceasta din urmă. Aceasta vine şi vede pe consilierul juridic, în prezenţa căruia se arată evazivă.
În continuare, inculpatul R.M.L. sesizează poliţia că M.O. a încercat să-l mituiască, sens în care prezintă plicul.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 674 din 30 octombrie 2003, condamnă pe inculpaţii:
1. R.M.L. la:
a) un an închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. (fapta din septembrie - octombrie 1997);
b) un an închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. (fapta din decembrie 1997 – ianuarie 1998);
c) 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. (fapta din septembrie 1999).
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele trei pedepse sunt contopite în cea mai grea, iar conform art. 81 – art. 83 C. pen., executarea pedepsei este suspendată, condiţionat.
2. M.O., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
Executarea pedepsei aplicată inculpatei este suspendată, condiţionat, conform art. 81 – art. 83 C. pen.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul R.M.L. este obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei ca efect al confiscării.
Conform art. 254 alin. (3) C. pen., se confiscă suma de 500.000 lei, depusă la C.E.C.
Inculpaţii sunt obligaţi la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa motivează, în esenţă, că, în rechizitoriu, procurorul reţine corect situaţia de fapt, pe care o califică corespunzător.
Inculpaţii declară apel.
Astfel, R.M.L. susţine că:
a) flagrantul de luare de mită i-a fost înscenat de doctorul D.G., în cooperare cu M.O.;
b) nu a luat nici un ban de la M.O.
La rândul ei, inculpata M.O. susţine că ea a denunţat faptele inculpatului R.M.L., încât în mod eronat a fost condamnată.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 359 din 15 noiembrie 2004, admite apelul inculpatului R.M.L., desfiinţează în parte sentinţa atacată şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., îl achită pentru două infracţiuni de luare de mită, din 23 octombrie 1997 şi 7 ianuarie 1998, fapte inexistente.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel menţine pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită din 11 septembrie 1999.
De asemenea, instanţa respinge, ca nefondat, apelul inculpatei M.O., pe care o obligă la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Inculpaţii declară recurs, reiterând susţinerile din apel.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedepsele aplicate.
Actele dosarului atestă, fără dubiu, că, la 7 şi 9 septembrie 1999, M.O. a primit, în societate, două transporturi cu peşte congelat şi, cu aprobarea inculpatului R.M.L. şi-a continuat deplasarea la partenerul comercial din Braşov.
Martorii A.C. şi G.C., medici veterinari, confirmă că „procedeul" inculpatului R.M.L. este contrar ordinului nr. 68/1997 dintre Ministerul Agriculturii, ordin ataşat la dosar.
Este neîndoielnic că, la 10 septembrie 1997, inculpatul o convoacă la cabinetul său pe inculpata M.O., pe care o somează, telefonic, să nu lipsească de la întâlnire, motiv pentru care M.O. se plânge doctorului D.G., cum confirmă acesta din urmă.
La întâlnirea din cabinetul său, însuşi inculpatul R.M.L. recunoaşte, în prezenţa inculpatei M.O. că a fost încălcat sus-menţionatul ordin al Ministerului Agriculturii, moment în care, inculpata, înţelegând „sugestia", îl mituieşte cu suma de 500.000 lei.
În convorbirea telefonică, din seara de 12 septembrie, inculpata M.O. comunică doctorului D.G. că „problema s-a rezolvat", iar D.G. îi atrage atenţia inculpatului R.M.L. că „nu se linişteşte şi că a dijmuit-o din nou pe M.O.", condiţii în care R.M.L. încearcă să ascundă luarea de mită, după cum s-a mai arătat în considerentele acestei decizii.
De asemenea, neîntemeiat este şi recursul inculpatei M.O., căreia nu îi este aplicabil art. 255 alin. (3) C. pen.
Astfel, după ce l-a informat pe doctorul D.G., în loc să se adreseze poliţiei sau parchetului, inculpata a fost convocată în faţa procurorului, căruia i-a declarat că nu a dat bani sau alte foloase doctorului R.M.L.
De aceea, cum, corect, a reţinut şi instanţa de apel, în cazul inculpatei M.O., nu operează cauza de nepedepsire, prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O. şi R.M.L. împotriva deciziei penale nr. 359 din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2846/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 287/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
