ICCJ. Decizia nr. 2827/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2827/2005
Dosar nr. 801/2005
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a fost înregistrat, la data de 17 septembrie 2004, dosarul nr. 2174/P/2004, privind pe B.M. şi N.M.L., cercetaţi pentru infracţiunea de vătămare din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., în legătură cu un accident de circulaţie.
În acest dosar, organele de poliţie au propus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi cercetaţi, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) şi f) C. proc. pen.
Ulterior, petenţii T.V. şi T.V. victime în accidentul de circulaţie, care s-au aflat în autoturismul condus de B.M. s-au adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu un memoriu sesizând mai multe abuzuri comise de inspector principal Ş.C.P., agent L.G. şi agent principal I.F.C., de la Biroul poliţiei rutiere al Poliţiei municipiului Braşov, care au efectuat constatările la faţa locului în accidentul rutier respectiv.
S-a susţinut că procesul verbal de constatare a accidentului nu a fost încheiat la faţa locului, ci ulterior, martorii asistenţi au semnat în alb procesul verbal, orele menţionate în procesul verbal nu corespund realităţii, în procesul verbal nu s-au făcut menţiuni privind urmele de frânare, de sânge şi vopsea şi nu s-au efectuat fotografii judiciare asupra locului accidentului.
Memoriul respectiv a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Prin ordonanţa din 29 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii împotriva celor trei lucrători de poliţie la Curtea de Apel Braşov, având în vedere calitatea acestora.
Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2004, procurorul N.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Totodată, s-a dispus ca dosarul privind accidentul de circulaţie să fie trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, în vederea soluţionării.
În acest din urmă dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, prin rezoluţia din 6 decembrie 2004, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M., deoarece soţii T.V. şi T.V. nu au formulat plângere prealabilă împotriva acesteia precum şi faţă de N.M.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 C. pen.
Petenta T.V., prin soţul său T.V., a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 16 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ş.P., inspector principal, L.G. şi I.F.C., agenţi de poliţie, solicitând infirmarea rezoluţiei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lucrătorilor de poliţie, reluarea cercetărilor şi trimiterea lor în judecată.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin rezoluţia din 17 decembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de sus-menţionata petentă.
Ulterior, petenta a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Braşov, susţinând că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deşi există temeiuri că aceştia au săvârşit faptele penale reclamate.
Prin sentinţa penală nr. 4/ F din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel Braşov a respins plângerea petiţionarei, menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, motivând următoarele:
Cei trei lucrători de poliţie au completat procesul verbal la sediul poliţiei, după notele şi schiţele întocmite la locul accidentului, din cauza condiţiilor improprii existente la faţa locului.
Această neregulă nu constituie însă o infracţiune ci o abatere disciplinară, care nu poate fi sancţionată de instanţa de judecată.
Menţionarea în procesul verbal a unor date nereale privind ora începerii şi ora încheierii cercetării la faţa locului, nu sunt nici ele de natură să producă o schimbare a consecinţelor juridice ale evenimentului rutier, cu atât mai mult cu cât B.M., conducător auto la autoturismul în care se aflau soţii T. şi-a recunoscut culpa exclusivă în producerea accidentului, aspect confirmat de expertiza tehnică.
Pe de altă parte, aspectele arătate mai înainte nu au fost de natură a aduce o vătămare intereselor legale ale petentei şi ca urmare nu se poate reţine că lucrătorii de poliţie au comis o faptă penală.
Alte aspecte negative în activitatea celor 3 lucrători de poliţie, de natură a constitui fapte de natură penală, nu s-au reţinut.
Ca urmare, s-a concluzionat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, este legală şi temeinică, astfel că plângerea petentei nu poate fi admisă.
Petiţionara T.V., prin procuratorul T.V., soţul ei, a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o ca netemeinică sub mai multe aspecte:
S-a susţinut, sub un prima aspect, că instanţa de judecată s-a pronunţat numai cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi fals intelectual, prevăzută de art. 189 C. pen., imputate lucrătorilor de poliţie omiţând a se pronunţa şi asupra infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., imputată lucrătorului de poliţie I.F.C.
Critica este nefondată.
Atât organele parchetului cât şi instanţa de judecată au analizat aspectele privind activitatea celor trei poliţişti la faţa locului accidentului rutier menţionat şi au ajuns corect la concluzia că deşi s-au comis unele neregularităţi, acestea nu au fost de natură să determine o greşită soluţionare a cazului, nu a prejudiciat părţile şi în concluzie nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Cât priveşte plângerea pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206, ea nu se adresează organelor de urmărire penală, ci direct instanţei de judecată competente, respectiv judecătoriei, conform art. 279 lit. a) C. proc. pen., ceea ce nu s-a făcut, astfel că în mod corect curtea de apel nu s-a considerat sesizată cu această infracţiune.
A mai susţinut că deşi plângerea a privit şi pe B.M. care a condus autoturismul în care s-au aflat T.V. şi soţia sa T.V., totuşi procurorii şi instanţa nu au luat măsuri cu privire la aceasta.
Or, aşa cum s-a reţinut şi arătat expres acest dosar privind accidentul de circulaţie a fost trimis pentru competenta soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, iar prin rezoluţia din 6 decembrie 2004, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. şi N.M.L.
Totodată, a dispus comunicarea rezoluţiei părţilor din cauză cu menţiunea că pot formula împotriva acesteia plângere, conform art. 278 C. proc. pen.
Privitor la soluţia adoptată în acest dosar distinct, nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen.
Aşa fiind, în mod corect instanţa nu a examinat cauza, sub acest aspect, pronunţându-se numai sub aspectul pentru care a fost corect sesizată.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.V. prin procurator T.V. împotriva sentinţei penale nr. 4/ F din 24 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurenta petiţionară la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2809/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2842/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
