ICCJ. Decizia nr. 287/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 287/2005
Dosar nr. 6104/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 936 din 18 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A.M. la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din data de 4 decembrie 2003 şi apoi arestarea preventivă de la 5 decembrie 2003 la zi.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată P.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 29 noiembrie 2003,într-o zi de sâmbătă mama inculpatului, martora A.I. s-a deplasat la domiciliul fiicei sale, în Bucureşti, pentru a-l ruga pe soţul acesteia să meargă la ţară spre a-i ajuta la tăiatul porcului. Martora nu a găsit pe nimeni acasă la fiica sa, iar cu acest prilej s-a întâlnit cu minora P.E.G. şi cu mama acesteia care se aflau în uşa apartamentului lor, situat în acelaşi bloc cu cel al fiicei martorei, familia P. şi cea a sorei inculpatului aflându-se în relaţii de prietenie şi bună vecinătate. Având acordul mamei sale, martora A.I. a luat-o pe fetiţa E.G. în vârstă de 12 ani la ea acasă în comuna Cernica, judeţul Ilfov, unde urma să taie porcul, iar în drum au mers la domiciliul inculpatului, situat în Bucureşti, de unde l-au luat şi pe acesta la ţară în comuna Cernica, satul Căldăraru.
După ce la locuinţa familiei A. din satul Căldăraru s-a tăiat porcul şi s-a servit masa de către inculpat, părinţii acestuia A.A. şi A.I. şi minora E.G., în jurul orelor 19,30 - 20,00 martora A.I. a plecat de acasă la o vecină pentru a o ajuta la treburile gospodăreşti. Potrivit declaraţiilor sale, date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, la plecarea sa, acasă au rămas martorul A.A., victima şi inculpatul, precizând că inculpatul îşi luase angajamentul că o va duce el personal pe fetiţă la ea acasă, deoarece ştia unde locuieşte (în acelaşi bloc cu sora sa).
Martorul A.A., tatăl inculpatului, în depoziţiile date pe parcursul urmăririi penale şi în cea dată în faţa instanţei a relatat că, în jurul orelor 20,30, inculpatul s-a hotărât să plece acasă, iar G. l-a rugat să o ia cu el întrucât nu doreşte să rămână peste noapte la ţară, urmând ca aceasta să rămână să doarmă cu copii săi, iar a doua zi să o ducă acasă la părinţii săi şi astfel, a precizat martorul, cei doi au plecat împreună, mergând spre Bucureşti pe drumul comunal care face legătura între comuna Cernica şi Şoseaua de centură a Bucureştiului.
Ajunşi la o distanţă de circa 200 de metri de şoseaua de centură a Capitalei şi de baza de asfalt şi la o distanţă de aproximativ 800 de metri de poligonul de tragere de la Cernica, inculpatul a ucis-o pe minora P.E.G. prin ştrangulare şi a abandonat cadavrul într-o baltă cu stufăriş din imediata apropiere a drumului comunal.
Cadavrul victimei a fost descoperit de martorul V.A. în balta cu stufăriş unde fusese abandonat la data de 3 decembrie 2003, potrivit propriilor declaraţii, acesta luând primele măsuri în vederea încunoştinţării autorităţilor despre această întâmplare tragică.
În urma sesizării organelor competente, o echipă de cercetare operativă s-a deplasat la faţa locului, la aceeaşi dată şi cu acest prilej s-a efectuat o cercetare locală în urma căreia s-a întocmit procesul verbal de cercetare la faţa locului din dosarul de urmărire penală, în cuprinsul căruia s-a menţionat datele cu privire la locul unde a fost descoperit cadavrul victimei, poziţia în care a fost găsit şi sunt descrise obiectele de vestimentaţie ale victimei.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. A.3/J/346/2003 din dosarul de urmărire penală şi planşe foto a rezultat că victima prezenta „în 1/3 superioară a gâtului un şanţ cu lăţimea de circa 3 cm cu adâncime mică, relativ uniformă, de culoare palid roşiatică cu direcţie uşor obligă ascendentă spre regiune cervicală posterioară, şanţul prezintă fire subţiri verticale situate la mică distanţă între ele". Acelaşi raport a concluzionat că moartea minorei P.E.G. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin ştrangulare. La autopsie, exceptând leziunile de ştrangulare s-au constatat leziuni de violenţă minime (echimoze) ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu puţin anterior decesului. Victima era virgină, în secreţia vaginală şi anală negăsindu-se spermă, iar in depozitul subunghinal s-a decelat o cantitate infimă de sânge, insuficientă pentru determinarea apartenenţei la specie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul A.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 737/ A din 5 octombrie 2004, a admis apelul procurorului şi a desfiinţat sentinţa, în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 25 ani închisoare şi dispus degradarea militară a acestuia.
Prin aceeaşi deciziei s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.
A motivat instanţa de apel că, în raport de natura faptei comisă de inculpat, omor calificat, de circumstanţele reale în care a săvârşit-o în public, pe un drum comunal, profitând de neputinţa victimei de a se apăra, persoană de sex feminin în vârstă de 12 ani, care-l cunoştea pe inculpat şi avea încredere în el, motiv pentru care a fost de acord să-l însoţească pe timp de noapte, de mobilul de natură sexuală cu care a acţionat inculpatul, pedeapsa aplicată acestuia nu este de natură a realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., prin cuantumul stabilit.
Cum prin fapta sa, inculpatul a adus atingere unei valori supreme arătate de lege, viaţa unei persoane, de sex feminin în vârstă de 12 ani, care a fost suprimată brusc, prin sugrumare, ceea ce denotă gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de inculpat şi pentru realizarea scopului pedepsei de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, se impune aplicarea unei pedepse stabilită la maximul special.
În raport de acest cuantum al pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (2) C. pen., a dispus a se aplica inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs inculpatul, susţinând, prin unicul motiv de casare formulat, că instanţa de apel nu a făcut o justă individualizare a pedepsei întrucât nu a ţinut seama de împrejurările ce au determinat comiterea infracţiunii şi de circumstanţele sale personale.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut corect, în concordanţă cu probele administrate, împrejurările în care fapta a fost săvârşită şi a dat acesteia o justă încadrare juridică.
În ce priveşte pedeapsa aplicată se constată că a fost just individualizată chiar dacă aceasta a fost stabilită la limita maximă prevăzută de lege, având în vedere gradul de pericol deosebit pe care l-a prezentat infracţiunea comisă, evidenţiat de natura ei şi împrejurările în care a fost săvârşită, ca şi de urmarea produsă şi comportamentul pe care l-a avut după comiterea faptei, cât şi poziţia oscilantă adoptată după săvârşirea faptei, dovedind în acest fel că pentru reeducarea sa se impune un timp mai îndelungat, în speţă aplicarea unei pedepse severe, ceea ce instanţa de apel a şi făcut.
Pentru considerentele arătate, ţinând seama şi de faptul că verificând hotărârea atacată şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care să ducă la casare urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat şi a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 737/ A din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 decembrie 2003 la 14 ianuarie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2853/2005. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 288/2005. Penal. Art.174,176 c.pen. Recurs → |
|---|
