ICCJ. Decizia nr. 2842/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2842/2005
Dosar nr. 2566/2005
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 4 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. 2643/2005 în baza art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului B.F.C.
În baza art. 3001 alin. (3) şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului recurent.
S-a dispus avansarea onorariului din oficiu în suma de 200.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel verificând actele şi lucrările dosarului a constatat că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală aşa cum a fost menţinută şi de Tribunalul Buzău, impunându-se menţinerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termen legal, recurs inculpatul B.F.C., fără a arăta în scris motivele.
La termenul de astăzi, procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere că încheierea prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive şi împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs a fost dată de o instanţă de recurs, iar între timp dosarul s-a judecat, în cauză pronunţându-se o decizie definitivă, excepţie faţă de care apărătorul inculpatului a solicitat admiterea excepţiei invocate.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii de şedinţă de la 4 aprilie 2005 în raport cu excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată de către reprezentantul parchetului, precum şi faţă de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursul inculpatului ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Din analiza cauzei rezultă că inculpatul B.F.C. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 102 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Buzău şi a sentinţei penale nr. 1590 din 26 octombrie 2004 a Judecătoriei Buzău, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, iar la termenul din 4 aprilie 2005, instanţa de recurs a constatat legală şi temeinică arestarea preventivă a inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia.
Mai mult, prin Decizia penală nr. 373 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 2643/2005, s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.F.C. împotriva deciziei penale nr. 102 din data de 24 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Buzău şi a sentinţei penale nr. 1590 din 26 octombrie 2004 a Judecătoriei Buzău, fiind computată detenţia acestuia de la 2 iulie 2004 la zi şi obligat recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, hotărârea pronunţând fiind definitivă.
Aşa cum rezultă din interpretarea normei mai sus menţionate numai încheierea dată în primă instanţă şi în apel prin care se dispune menţinerea arestării preventive este supusă recursului separat.
Or, în cauză încheierea de la 4 aprilie 2005 prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului a fost dată în recurs de Curtea de Apel Ploieşti, ca instanţă de recurs, încheierea pronunţată nemaifiind supusă nici unei căi de atac, ceea ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul B.F.C.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii din 4 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 2643/2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.F.C. împotriva încheierii din 4 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 2643/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2827/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2846/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
