ICCJ. Decizia nr. 325/2005. Penal. Plângere. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 325/2005
Dosar nr. 3329/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul G.S., la data de 23 februarie 2004, a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plângere împotriva judecătorilor A.R., I.P. şi S.M.C., ce formează completul de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi care au pe rol, soluţionarea recursului în dosarul nr. 1972/2002, privind falimentul unei societăţi comerciale, conform Legii nr. 64/1995.
În plângere se susţine că, cei trei judecători se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motiv pentru care se cere punerea în mişcare a acţiunii penale.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, după verificările făcute asupra celor sesizate de petiţionar, prin plângerea penală sus-menţionată, a întocmit referatul din 12 martie 2004 şi potrivit căruia se reţine că „dosarul civil nr. 1972/2002 ce priveşte un recurs, este în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. Această cauză a suferit şi o suspendare, prin trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind declarat recurs împotriva unei încheieri.
Cum, în această fază procedurală civilă, petiţionarul se poate adresa conducerii instanţei sau inspecţiei din cadrul Ministerului Justiţiei, fiind vorba de probleme administrativ-organizatorice şi nu penale, în finalul referatului se menţionează că „nu sunt temeiuri care să justifice înscrierea petiţiei la cauze penale."
Referatul de mai sus a fost comunicat la 19 martie 2004 petiţionarului şi care, nemulţumit fiind, a introdus în baza art. 2781 C. proc. pen., plângerea de faţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea plângerii se arată că interesele sale au fost prejudiciate şi „niciodată nu a solicitat transformarea procesului civil în unul penal, ştiind că dosarul civil îşi va urma cursul conform procedurilor civile şi se va finaliza într-un fel sau altul, în funcţie de elementele avute la dispoziţie."
El socoteşte că, răspunsurile primite de la parchet, nu analizează cu responsabilitate aspectele sesizate şi astfel i se produce persoanei sale prejudiciu material şi moral, motiv pentru care, cere judecarea în baza art. 2781 deoarece „răspunsurile primite sunt semnate de procurorii şefi".
Plângerea este inadmisibilă şi ca atare, va fi respinsă.
Examinându-se prevederile art. 2781 C. proc. pen., invocat de petiţionar ca temei de drept, al plângerii penale de faţă, Curtea reţine următoarele:
Pot fi atacate cu plângeri, în faţa instanţei, potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen. „numai rezoluţiile de neînceperea urmăririi penale sau ordonanţele ori, după caz, rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror."
Prin urmare, în cauză, văzând că procurorul nu a efectuat nici unul din actele prevăzute de către textul art. 2781 C. proc. pen., plângerea adresată Curţii de către petiţionar, se apreciază ca inadmisibilă, aceasta fiind îndreptată doar împotriva unor adrese de răspuns ale parchetului ce nu-i sunt favorabile.
Se mai constată că, acestlitigiu a fost creat de petiţionar, în legătură cu o cauză civilă în curs de soluţionare.
În acest mod, urmăreşte în realitate, a se obţine o hotărâre judecătorească în afara cadrului legal, prin exercitarea de presiuni psiho-sociale, asupra membrilor completului de judecată.
În raport de cele analizate, plângerea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Se vor aplica şi prevederilor art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul G.S. împotriva referatului din 12 martie 2004 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. 5741/533/2004.
Obligă petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2005. Penal. Plângere. Fond | ICCJ. Decizia nr. 70/2005. Penal. Art.178 alin.2 c.pen.. Fond → |
|---|
