ICCJ. Decizia nr. 2257/2005. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2257/2005
Dosar nr. 6338/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 13 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost condamnat inculpatul F.F. la:
- 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.;
- 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.;
- 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnată şi inculpata F.M., la:
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 4 luni. S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost obligat inculpatul F.F. la despăgubiri civile, după cum urmează:
- 2.453.642.504 lei, plus dobânzile legale până la data achitării efective, către partea civilă SC V.T.S.A. SRL, cu sediul în comuna Voluntari;
- 1.334.293.727 lei, plus dobânzile legale până la data achitării efective, către partea civilă SC P.M. SRL, cu sediul în Piteşti;
- 414.409.120 lei, plus dobânzile legale până la data achitării efective, a debitului către partea civilă SC A.I. SRL Cluj Napoca, cu sediul în Piteşti;
- 3.000.000 lei către partea civilă SC A.I. SRL Oradea, cu sediul în Piteşti.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la 138.156.554 lei despăgubiri către D.G.F.P. Argeş, cu sediul în Piteşti.
S-au anulat facturile false aflate în dosarul de urmărire penală, volumul II.
S-a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, la Registrul Comerţului.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând din anul 1999 şi până la sfârşitul lunii martie 2001, când a intrat în interdicţie bancară, inculpatul F.F. a lucrat în numele SC G.T. SRL Mioveni. În perioada imediat următoare, acesta a lucrat în numele SC C.R.I. SRL Mărăcineni al cărei administrator era soţia sa, inculpata F.M., acumulând, şi pe această societate, o datorie de peste 700.000.0000 lei, pe care trebuia să-i achite, întrucât primise ameninţări din partea furnizorilor.
Cum în aprilie 2002, SC G.T. SRL a ieşit din interdicţie bancară, inculpatul a reluat activitatea pe această societate, încercând să găsească furnizori care să fie de acord cu modalitatea de plată a mărfurilor cu cecul cu termen scadent la 25-30 de zile sau chiar mai lung.
În acest scop a intrat în relaţii comerciale cu SC V.T.S. SRL Voluntari, care a fost de acord cu modalitatea de lucru a inculpatului de la care a aprovizionat periodic marfă, la început, doar pe bază de factură şi filă C.E.C., fără încheierea unui contract. Iniţial a făcut aprovizionări de valori mici, valorificând bunurile şi având grijă să alimenteze contul bancar înainte de termenul scadent.
Mărfurile aprovizionate erau vândute sub preţ, cu sau fără acte legale, fără adaos comercial, deşi încasa sume mai mici, în acte înregistra sumele din factură. În acest fel, în timp ce s-a acumulat o pierdere de 3,5 miliarde lei, inculpatul nemaiavând posibilităţi de plată a mărfurilor achiziţionate.
Ultima livrare, în sumă de 114.787.695 lei a fost făcută la 24 ianuarie 2003, iar la data de 29 ianuarie 2003, partea vătămată a fost anunţată că una din filele C.E.C. emise de inculpat a fost refuzată la plată din lipsa disponibilului în cont.
În aceeaşi modalitate a procedat inculpatul şi cu SC P.M. SRL Piteşti, de unde a ridicat marfă în valoare de 1.143.343.170 lei, SC A.I. SRL Cluj Napoca de unde a ridicat marfă în valoare de 414.409.120 lei şi cu SC A.I. SRL Oradea care i-a livrat marfă de 10.250.380 lei.
La sfârşitul lunii decembrie 2002, inculpatul a luat legătura cu martorul Şt.P., pe care l-a rugat să-i întocmească contabilitatea, întrucât urma să fie întocmit bilanţul contabil. Din actele prezentate, a rezultat că are stoc de marfă de peste 5 miliarde lei, astfel încât martorul l-a întrebat dacă are facturi de livrare pentru acest stoc sau piesele există fizic.
În consecinţă, pentru a acoperi contravaloarea mărfurilor vândute fără forme legale, inculpatul a rugat-o pe soţia sa, inculpata F.M., să întocmească facturi fictive, din care să rezulte că mărfurile au fost livrate către diferite societăţi.
La rugămintea soţului său, inculpata a întocmit 74 de facturi fictive, din care rezulta livrarea de piese în valoare de 3.235.126.920 lei către societăţi care nu există în realitate. Exemplarele albastre ale acestor facturi au fost rupte de inculpat, iar exemplarele roşii şi verzi au fost înmânate martorului Şt.P. şi au fost înregistrate în contabilitate.
În urma controlului efectuat de Garda Financiară Argeş, s-a stabilit că, în perioada ianuarie 2002 – 28 februarie 2003, prin înregistrarea unor venituri şi prin înregistrări inexacte în baza facturilor fictive, întocmite cu scopul corelării scriptice a livrărilor de marfă efectuate fără documente cu stocurile de mărfuri înregistrate în evidenţa contabilă, faptic inexistente, inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către stat cu suma de 138.156.554 lei.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost descrisă mai înainte, rezultă din toate probele administrate în cauză, inclusiv din recunoaşterea inculpaţilor.
Aceste fapte săvârşite de către inculpaţi au fost reţinute de către tribunal ca infracţiuni de înşelăciune, instigare la fals, uz de fals, evaziune fiscală, în ceea ce priveşte pe inculpatul F.F., şi fals, complicitate la evaziune fiscală, cu referire la inculpata F.M., în conformitate cu încadrările juridice menţionate în dispozitivul hotărârii enunţat, corect dispuse de tribunal.
Deoarece inculpatul F.F. a comis, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale astfel de fapte, în cauză au fost reţinute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru infracţiunile de înşelăciune şi instigare la fals.
Şi în privinţa inculpatei F.M. au fost reţinute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dar numai cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals.
Ca modalitate de executare a pedepsei, tribunalul a considerat că scopul pedepsei aplicată inculpatului F.F. urmează a fi atins numai prin executarea acesteia în penitenciar, date fiind gravitatea şi multitudinea infracţiunilor comise de acest inculpat, iar în privinţa inculpatei F.M., s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată, în baza art. 81 C. pen., a pedepsei aplicate.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul F.F. a fost obligat la despăgubiri civile către părţile civile constituite în cauză, aşa cum rezultă din conţinutul dispozitivului, acesta mai fiind obligat, în solidar şi cu F.M., şi la plata despăgubirilor în cuantumul precizat în hotărârea instanţei de fond către D.G.F.P. Argeş.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul F.F. şi Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Argeş.
Inculpatul F.F. critică soluţia sub aspectul netemeiniciei, susţinând că a recunoscut fapta, în cauza sa se impunea a se aplica o pedeapsă mai mică.
D.G.F.P. Argeş, în motivele în scris expuse, critică, în esenţă, soluţia sub aspectul laturii civile, în sensul că se impunea ca inculpaţii să fie obligaţi şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente debitului de 138.156.554 lei, până la data achitării integrale a acestuia, conform OG nr. 61/2002, privind colectarea creanţelor bugetare.
Prin Decizia penală nr. 272/ A din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de inculpatul F.F. şi D.G.F.P. Argeş, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 277 din 13 mai 2004 a Tribunalului Argeş şi a dispus descontopirea pedepselor aplicate inculpatului F.F. astfel:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 291 C. pen.
- 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994
- 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., de la 7 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
A dispus recontopirea pedepsei de 4 ani închisoare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu pedepsele de 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 291 C. pen., 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 10 din Legea 87/1994 şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994.
A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.
L-a obligat pe inculpatul apelant F.F., în solidar cu inculpata F.M., la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente sumei de 138.156.554 lei, până la achitarea integrală a debitului.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză pedeapsa rezultantă pentru infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat F.F., în concurs, de 7 ani închisoare cu privare de libertate este prea aspră, în condiţiile în care acesta nu are antecedente penale şi a avut o comportare sinceră în tot cursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii, iar prejudiciul cauzat nu se ridică la valori foarte mari. A concluzionat că, acordând o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, se poate orienta pedeapsa aplicată spre limita minimă prevăzută de textul art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi astfel se răspunde mai exact cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi se realizează în consecinţă prevederile art. 52 C. pen., privind scopul preventiv-educativ al pedepsei.
De asemenea, a apreciat cu privire la apelul D.G.F.P. Argeş că este întemeiat întrucât instanţa de fond deşi i-a obligat în mod corect pe ambii inculpaţi în solidar la plata sumei de 138.156.554 lei despăgubiri către partea civilă reprezentând impozit pe profit, venit, majorări penalităţi, a omis să-i oblige şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente până la achitarea integrală a acestui debit, conform OG nr. 61/2002, privind colectarea creanţelor bugetare.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs invocând drept motiv dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând casarea deciziei atacate, iar pe fond coborârea pedepsei sub minimul special raportat la circumstanţele sale personale şi la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din verificările dosarului cauzei se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în concordanţă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.F. este corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), situaţiile invocate în recurs fiind deja avute în vedere la aplicarea circumstanţelor atenuante şi la stabilirea cuantumului pedepsei rezultante de către instanţa de control judiciar.
Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut şi acordat eficienţă circumstanţelor atenuante, în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a coborât cuantumul pedepsei la limita rezultantei de 4 ani închisoare şi drept consecinţă a apreciat că numai executarea acesteia în regim de privare de libertate se pot îndeplini corespunzător cerinţele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi se atinge scopul preventiv educativ al pedepsei conform art. 52 C. pen.
Pentru toate considerentele mai sus evocate şi cum în cauză nu se constată existenţa altor motive de casare ce ar putea fi examinate din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F..
De asemenea, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 1.600.000 lei din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 272/ A din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Penal. Art. 322 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2323/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
