ICCJ. Decizia nr. 264/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 264/2005
Dosar nr. 3594/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 218/ A din 17 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.T.M. împotriva sentinţei penale nr. 350 din 08 aprilie 2003, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Totodată, s-a respins şi contestaţia la executare formulată de acelaşi condamnat, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de lege, susţinerile acestuia în sensul că nu a participat la comiterea faptei de tâlhărie pentru care a fost condamnat fiind verificate în cursul procesului şi infirmate de probele administrate în cauză.
Cu privire la contestaţia la executare, tribunalul a reţinut că nici unul din motivele invocate nu se circumscriu în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 337 din 12 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care condamnatul solicita casarea sentinţei pronunţate, susţinând că respingerea celor două cereri formulate de acesta este nejustificată.
Împotriva menţionatelor hotărâri, revizuientul a declarat recurs, reiterând aspectele invocate în cuprinsul cererii de revizuire şi a contestaţiei la executare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate de condamnat, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cum motivele invocate de condamnat, respectiv nevinovăţia sa şi greşita încadrare juridică au fost analizate în cursul procesului, declaraţia de revenire a martorului I.G. asupra depoziţiei iniţiale necoroborându-se cu alte probe, în mod just cele două instanţe au apreciat că cererea de revizuire formulată în cauză nu este întemeiată, neîncadrându-se în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
În ce priveşte contestaţia la executare, prin care recurentul susţine ca şi în cererea de revizuire că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat, aceasta neîncadrându-se în prevederile art. 461 C. proc. pen., în mod corect, cele două instanţe au apreciat că este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnatul M.T.M., nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.T.M. împotriva deciziei penale nr. 337 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă condamnatul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 289/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
