ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Penal. Art. 322 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2207/2005
Dosar nr. 1133/2005
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 909 din 18 noiembrie 2004, Tribunalul Cluj procedând la rejudecarea cauzei sub aspectul laturii civile în urma casării cu trimitere a admis în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă D.M. şi au fost obligaţi inculpaţii: C.I., F.P. şi C.V. în solidar, iar inculpatul C.I. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente C.A. să plătească: 46.065.225 lei părţii civile D.M. reprezentând daune materiale; 138.180.000 lei părţii civile D.M., pentru minorii D.L., D.G. şi D.V., sumă la care se aplică dobânda legală calculată potrivit Legii nr. 356/2002 începând cu data pronunţării hotărârii şi până la achitare, reprezentând pensie de întreţinere pe perioada septembrie 1990 – 1 iulie 2002; 8.960.016 lei părţii civile D.M., pentru minorii D.L. şi D.V., sumă la care se aplică dobânda legală calculată potrivit Legii nr. 356/2002 începând cu data pronunţării hotărârii şi până la achitare, reprezentând pensie de întreţinere pe perioada 1 iulie 2002 – 1 noiembrie 2003; 5.040.000 lei părţii civile D.M., pentru minora D.L., sumă la care se aplică dobânda legală calculată potrivit Legii nr. 356/2002 începând cu data pronunţării hotărârii şi până la achitare, reprezentând pensie de întreţinere pe perioada 1 noiembrie 2003 – 1 noiembrie 2004; 420.000 lei lunar, în favoarea minorei D.L., începând cu 1 noiembrie 2004 şi până la majorat.
S-a constatat recuperat prejudiciul de ordin moral.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă inculpatul C.I.
Au fost obligaţi, în solidar, partea civilă D.M., D.G., D.V. şi minora D.L. (prin reprezentat legal D.M.) să plătească părţii civile C.I. 4.500 lei, actualizat în funcţie de rata inflaţiei începând cu data de 29 mai 1991 şi până la achitare şi 3.000.000 lei daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, iar inculpatul minor C.I. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente C.A., să plătească părţii civile D.M. 24.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a stabilit suma de 1.800.000 lei în favoarea B.C.A.J. Cluj ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat (minorul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.A.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 177 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi art. 124 C. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor P.T., C.I., F.P. şi C.V., pentru comiterea infracţiunii de încăierare prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (3) C. pen., ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.
Totodată s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor C.V., F.P. şi C.I., acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente C.A., la plata sumei de 12.000 lei, reactualizată începând cu data de 7 aprilie 1992, cu titlu de despăgubiri în favoarea părţii civile, inculpat P.T., respingând celelalte pretenţii.
De asemenea, inculpaţii F.P. şi C.I. au fost obligaţi în solidar (ultimul în solidar şi cu partea responsabilă civilmente) la plata sumelor de 12.000 lei (reactualizată începând cu 8 septembrie 1990) cu titlu de despăgubiri materiale, 200.000.000 lei cu titlu de daune morale şi 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile D.M., respingând celelalte pretenţii.
Inculpaţii C.V., F.P. şi C.I. au fost obligaţi în solidar (ultimul în solidar şi cu partea responsabilă civilmente) la plata sumei de 2.811 lei (actualizată începând cu 21 mai 1991) în favoarea Spitalului Judeţean Satu Mare.
Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de partea civilă inculpat C.I. şi s-a luat act că partea civilă D.M. a renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de C.V.
S-a reţinut, în fapt că, în data de 8 septembrie 1990, un grup de cetăţeni din com. Cămârzana din jud. Satu Mare, format din inculpatul P.T. şi numiţii D.V., P.I. şi I.V. a trecut pe lângă 4 cai aflaţi pe câmp, aparţinând unor locuitori ai satului Păşunea Mare, au sustras piedicile cailor şi, fiind văzuţi de grupul format din inculpaţii C.V., C.I. şi F.P. şi alţi localnici, au fost urmăriţi de aceştia iar după ce au fost ajunşi, între cele două grupuri s-a iscat o încăierare, participanţii lovindu-se reciproc cu diferite obiecte contondente (bâte, pari, furci).
Ca urmare a loviturilor aplicate a decedat victima D.V. iar inculpaţii P.T. şi C.I. au suferit leziuni corporale care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale şi, respectiv, 25-30 zile îngrijiri medicale.
În soluţionarea laturii penale s-a stabilit că, raportat la data comiterii faptelor s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzută de art. 122, art. 124 şi art. 129 C. pen. şi, văzând că nici unul din inculpaţi nu a solicitat continuarea procesului penal, s-a pronunţat încetarea procesului.
În soluţionarea laturii civile a cauzei, s-au acordat cu titlu de daune morale 200.000.000 lei părţii civile D.M. şi 12.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare aceleiaşi părţi, urmând ca reactualizarea să se facă ulterior.
S-au respins pretenţiile formulate pentru cei 3 copii minori ai victimei considerându-se că nu au fost dovedite şi că, paguba cauzată acestora prin pierderea contribuţiei tatălui la întreţinerea lor s-a acoperi.
prin plata sumei de 10.000 mărci germane de către C.V. Mai mult, partea civilă D.M. a declarat că înţelege să nu mai solicite alte despăgubiri de la acesta, iar între timp fiul cel mare al victimei, D.G., a devenit major şi nu mai este îndreptăţit la întreţinere.
În favoarea lui P.T. s-au stabilit despăgubiri în sumă de 12.000 lei, urmând a fi actualizate pentru cheltuielile suportate prin plata făcută unor persoane care au prestat munci în locul său în perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă.
S-au respins pretenţiile formulate de C.I. cu motivarea că acesta nu a probat susţinerile din acţiunea civilă.
Prin Decizia penală nr. 200 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, s-au admis apelurile declarate de partea civilă D.M., partea responsabilă civilmente C.A. şi inculpatul C.I., iar sentinţa penală nr. 177/2003 a Tribunalului Cluj s-a desfiinţat cu privire la soluţionarea laturii civile, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în acest sens instanţei de fond.
Decizia a fost motivată arătându-se că instanţa nu a făcut nici o verificare, dacă în mod concret suma de 10.000 mărci germane a acoperit sau nu prejudiciul efectiv suferit de cei 3 copii minori ai defunctului, făcându-se doar o apreciere globală.
S-a mai arătat că plata făcută de inculpatul C.V. îi putea exonera de obligaţia de despăgubire pe ceilalţi inculpaţi a căror răspundere este solidară numai dacă acoperea în întregime prejudiciul suferit de minori.
Hotărârea a mai fost criticată pentru neacordarea despăgubirilor pentru numitul D.V. şi pentru neactualizarea sumelor reprezentând cheltuieli de înmormântare, această din urmă critică fiind extinsă şi cu privire la modul de rezolvare a acţiunilor civile formulate şi de ceilalţi apelanţi.
Împotriva sentinţei penale nr. 909 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj pronunţată ca urmare a rejudecării cauzei sub aspectul laturii civile au formulat apel inculpatul C.I. şi partea responsabilă civilmente C.A., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate în sensul respingerii pretenţiilor privind despăgubirile materiale şi a cheltuielilor de judecată formulate de partea civilă D.M., prin mandatarul său, ca neîntemeiate şi menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei atacate.
În cauză a formulat apel şi inculpatul C.V. solicitând înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii civile D.M., în nume propriu şi pentru minorii D.L. şi D.V., considerând neîntemeiată această dispoziţie atâta timp cât prejudiciul cauzat acestei părţi civile a fost recuperat.
A mai declarat apel în cauză şi mandatarul părţii civile D.M. solicitând desfiinţarea sentinţei ca nelegală şi netemeinică, fără a indica însă motivele pe care se bazează.
Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză constatând, că prima instanţă a stabilit corect prejudiciul cauzat părţii civile D.M. în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor D.L., D.G. şi D.V., precum şi faptul că o parte din prejudiciul şi anume cel moral a fost recuperat.
În ce priveşte criticile formulate de apelanţii C.I. şi partea responsabilă civilmente C.A., acestea au fost apreciate ca nefondate reţinându-se că sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile pentru copiii victimei au fost justificate şi corect calculate, cei trei copii ai defunctului fiind privaţi de întreţinerea tatălui lor ca urmare a decesului acestuia.
S-a mai reţinut că în mod corect prima instanţă a dispus şi obligarea inculpatului C.I. în solidar cu ceilalţi inculpaţi şi cu partea responsabilă civilmente C.A. la plata despăgubirilor civile, chiar dacă acesta era minor la momentul comiterii faptei, avându-se în vedere contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii.
Referitor la prejudiciul suferit de inculpatul C.I. s-a constatat, că în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea succesorilor defunctului D.V. la plata sumei de 4500 lei actualizată în funcţie de rata inflaţiei începând cu 29 mai 1991 şi până la achitare, aşa încât susţinerea că prejudiciul nu a fost actualizat nu este întemeiată.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind corectă şi dispoziţia primei instanţe referitoare la obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă D.M., faţă de înscrisurile depuse la dosar, prezenţa părţii civile sau a mandatarului acestuia la proces şi suportarea demersurilor juridice în cauză.
Decizia Curţii de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de inculpatul C.I., partea responsabilă civilmente C.A. şi partea civilă D.M. prin mandatar D.G.
Recurenţii C.I. şi C.A. critică hotărârile pronunţate sub aspectul acordării de despăgubiri părţii civile D.M. şi copiilor acesteia în condiţiile inexistenţei materialului probator care să le justifice.
Sunt considerate eronate calculele făcute de instanţă cu privire la cheltuielile de înmormântare şi la cele de întreţinere a celor trei minori şi nelegala obligare a inculpatului C.I. la plata despăgubirilor civile atâta timp cât nu a existat raport de cauzalitate între actele comise de acesta şi moartea victimei.
O altă critică se referă la cheltuielile judiciare acordate părţii civile apreciate ca fiind subiectiv stabilite de instanţe, în lipsa unor acte doveditoare.
În fine, despăgubirile civile acordate inculpatului C.I. sunt apreciate ca fiind greşit stabilite, în sensul că acestea au fost menţinute la nivelul anului 1991 fără a fi actualizate.
Recurenta parte civilă D.M., prin mandatarul său D.G. critică hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul laturii penale, considerând injustă aplicarea dispoziţiilor art. 124 C. pen., privind prescripţia răspunderii penale, dar şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, pentru neacordarea în totalitate a despăgubirilor solicitate.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la despăgubirile civile acordate părţii civile D.M. şi copiilor acesteia este de observat că iniţial aceasta a solicitat despăgubiri morale şi materiale menţionând că suma de 39.000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare, iar ulterior pe parcursul procesului penal şi-a majorat pretenţiile arătând că înmormântarea a costat 70.000 – 80.000 lei.
În dovedirea susţinerilor partea civilă a depus acte (chitanţe) şi au fost audiaţi martori care au făcut precizări referitoare la sumele care s-au cheltuit pentru înmormântarea victimei.
Semnificativ este şi faptul că deşi la urmărirea penală partea civilă a confirmat că a primit de la inculpatul C.V. 10.000 mărci germane „pentru pierderea suferită în urma morţii soţului său" şi că nu mai are nici o pretenţie, ulterior şi-a reconsiderat poziţia în faţa instanţei de judecată, înainte de citirea actului de sesizare precizând că solicită suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În acest context, la termenul de judecată din 11 decembrie 2003 partea civilă prin mandatar a solicitat acordarea de despăgubiri constând în cheltuieli de înmormântare în sumă de 39.000 lei la nivelul anului 1990, iar ulterior a solicitat câte 200.000.000 lei daune morale pentru ea şi pentru fiecare dintre cei 3 copii, precum şi pensie de întreţinere pentru aceştia din urmă până la majorat.
Aşa fiind, principiul disponibilităţii aplicabil în ceea ce priveşte latura civilă a procesului cât şi faptul că revenirea părţii civile în sensul menţinerii acţiunii civile s-a făcut anterior citirii actului de sesizare, instanţa în mod corect a luat act de declaraţia acesteia şi având în vedere probele administrate a dispus obligarea inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile.
Cât priveşte cuantumul prejudiciului invocat, Înalta Curte verificând actele şi lucrările de la dosar constată, că instanţele în mod justificat au apreciat faptul că partea civilă a dovedit efectuarea unor cheltuieli de înmormântare în cuantum de 39.000 lei, sumă care actualizată se ridică la 65.820.322 lei (conf. rap. de expertiză), iar în ce priveşte despăgubirile acordate copiilor victimei avându-se în vedere probele administrate şi din care a rezultat faptul că victima nefiind încadrată în muncă participa la întreţinerea familiei prin prestarea de muncă în gospodărie, în mod corect instanţele au luat în considerare ca bază de calcul a prestaţiilor periodice, salariul minim pe economie.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 91 şi urm. C. fam., vârstele copiilor şi momentele la care au devenit majori, instanţele au calculat diferenţiat sumele cuvenite acestora, iar în ce priveşte sumele concrete acordate s-a avut în vedere culpa concurentă a victimei la producerea evenimentelor, de 40 %, astfel încât despăgubirile au fost diminuate corespunzător.
Obligarea în solidar a inculpaţilor F.P., C.V., C.I., acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente C.A. a fost corect stabilită de instanţe, potrivit art. 998 şi art. 1034 C. civ., în cauză fiind dovedită participarea tuturor inculpaţilor la agresiunea împotriva victimei.
Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă în nume propriu cât şi pentru copiii victimei, se constată că soluţia pronunţată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este întemeiată pe probele existente la dosar, fiind avută în vedere şi declaraţia părţii civile în sensul că a primit suma de 10.000 mărci germane pentru suferinţa cauzată de decesul victimei.
Ca urmare, în raport de aprecierea corectă a instanţei în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului moral efectiv cauzat fiecăruia dintre copiii victimei, precum şi părţii civile în calitate de soţie şi ţinându-se seama de contribuţia victimei în derularea evenimentului, dar şi de faptul că suma de 10.000 mărci germane primită de partea civilă este echivalentul a 200.000.000 lei, în mod legal instanţa a constatat că acest prejudiciu a fost recuperat.
De asemenea, obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părţii civile este justificată în raport de actele depuse la dosar şi de prezenţa părţii sau a mandatarului acesteia la termenele de judecată, avându-se în vedere şi în acest caz culpa victimei reţinută de instanţă.
În ce priveşte despăgubirile civile acordate inculpatului C.I. care a suferit şi el leziuni, cauzate de victima D.V. este de observat că instanţele au dispus ca suma stabilită să fie actualizată în funcţie de rata inflaţiei începând cu 29 mai 1991 şi până la achitarea acesteia.
Aşa fiind, hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, iar pentru considerentele arătate criticile invocate de recurenţi apar, ca nefondate, astfel că recursurile urmează a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Referitor la critica recurentei părţi civile prin care este vizată latura penală a cauzei, respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor art. 124 C. pen., este de arătat că în urma casării cu trimitere a cauzei s-a dispus reluarea judecăţii numai sub aspectul laturii civile, instanţele limitându-şi judecata în acest sens conform recomandărilor instanţei de control.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.I., de partea civilă D.M. prin mandatar D.G. şi de partea responsabilă civilmente C.A. împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 24 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele parte civilă şi parte responsabilă civilmente să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2005. Penal. Art.178 alin.2 c.pen.. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2257/2005. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen.... → |
|---|
