ICCJ. Decizia nr. 34/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 617 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Galați, inculpatul S.M.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și la 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, iar în baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.
A descontopit apoi cele două pedepse și a constatat că sunt grațiate în întregime condiționat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat că inculpatul a achitat părții civile P.I. suma de 100.000.000 lei despăgubiri și l-a obligat la 450.000 lei lunar, contribuție de întreținere pentru minora P.A.C. până la împlinirea vârstei de 26 ani, precum și la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în fapt că, inculpatul, în noaptea de 19 august 2002, a circulat cu autoturismul personal pe ruta Tecuci - comuna Corod, județul Galați și datorită neatenției a accidentat mortal pe victima P.G. care circula regulamentar pe bicicletă, după care a părăsit locul accidentului și a ascuns autoturismul la mătușa sa R.T., acoperindu-l cu o prelată și scânduri.
Prin decizia penală nr. 235 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care, solicită a se dispune achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât s-a aflat în eroare de fapt și anume, fiind întuneric nu a știut că a comis vreun accident.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând motivul din apel, temei de casare prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
în declarațiile date inculpatul, subofițer la I.J.P.F. Galați, atât la urmărirea penală, cât și la instanță a recunoscut că la ieșirea din localitatea Tecuci și-a dat seama că a comis un accident de circulație, având parbrizul spart, dar că nu s-a întors la locul accidentului fiindu-i frică de reacția violentă a rudelor victimei.
în continuare inculpatul s-a deplasat până la locuința unei rude unde a ascuns, autoturismul, acoperindu-l cu o husă, scânduri și coceni pentru a nu putea fi găsit de organele de poliție.
Susținerea inculpatului că nu și-a dat seama de producerea accidentului este contrazisă de impactul deosebit produs prin lovirea victimei de caroserie și trecerea cu autoturismul peste bicicleta acesteia.
Prin urmare inculpatul a avut reprezentarea deplină a producerii accidentului și că a părăsit cu bună știință locul accidentului, cu scopul de a se sustrage răspunderii penale.
în consecință, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3382/2005. Penal → |
|---|
