ICCJ. Decizia nr. 3212/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1404 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul penal nr. 4163/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest și a fost dedusă prevenția de la 7 iulie 2004 la zi.
A constatat că întreaga cantitate de 0,07 gr. heroină a fost consumată în procesul de laborator.
în baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea telefonului mobil și a cartelei SIM către inculpat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarea stare de fapt:
în data de 6 iulie 2004, numita L.C.A. a sesizat organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A.B. arătând că este consumatoare de droguri și se aprovizionează cu doze de heroină de la numitul B. care comercializează dozele de heroină cu suma de câte 350.000 lei, iar tranzacțiile au loc în zona magazinului Unirea.
Urmare acestor informații, s-a întocmit un proces-verbal, în care au fost consemnate seriile bancnotelor care compuneau suma de 1.100.000 lei pusă la dispoziția denunțătoarei de către organele de poliție în vederea procurării de heroină de la numitul B.
Denunțătoarea l-a contactat telefonic pe inculpat solicitându-i 3 doze de heroină stabilind să se întâlnească, în jurul orelor 21,30, pe terasa Restaurantului H.
Martora denunțătoare L.C.A., supravegheată îndeaproape de către polițiști, s-a întâlnit la locul stabilit, primind drogurile în schimbul sumei de bani. Imediat organele de poliție au trecut la imobilizarea și percheziționarea corporală a celor două persoane, care au fost identificate ca fiind C.M. și V.A.
Asupra inculpatului C.M. s-a găsit un telefon mobil marca Alcatel cu cartelă SIM, precum și suma de 1.260.000 lei care conținea bancnote ale căror serii fuseseră anterior consemnate în procesul verbal.
Prima instanță a reținut incidența în cauză, a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 denunțul formulat de inculpat contribuind la identificarea și tragerea la răspunderea penală a altor traficanți de droguri.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.M.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât inculpatul nu a formulat denunțul în timpul urmăririi penale și pentru că instanța nu a dedus durata reținerii din 6 iulie 2004.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 41 din 24 ianuarie 2005 pronunțată în dosarul penal nr. 4315/2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.M.
A desființat în parte sentința și în cadrul rejudecării a dedus prevenția inculpatului de la 6 iulie 2004 la zi.
A menținut starea de arest a inculpatului.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2004 sunt aplicabile întrucât denunțul a fost formulat de către inculpat la data de 21 iulie 2004 și la aceeași dată a fost întocmit rechizitoriul.
Ca urmare a denunțului a fost trimis în judecată inculpatul D.I.G.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.M.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., soluțiile instanțelor fiind nelegale sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 255 - art. 258 C. proc. pen., după îndeplinirea dispozițiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, urmărirea penală se consideră terminată, însă, pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul trebuia să formuleze denunțul în timpul urmăririi penale, care a fost finalizată, la data de 20 iulie 2004, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală.
Materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului la data de 20 iulie 2004. La data de 21 iulie 2004, a fost întocmit rechizitoriul, ce a fost înaintat în aceeași zi instanței de fond.
Inculpatul a formulat denunțul la 21 iulie 2004 și prin urmare apreciază că nu poate beneficia de dispozițiile art. 16.
Inculpatul a criticat hotărârile sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanțele de judecată și încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt legale.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute la art. 2 - art. 10 din aceeași lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Faza de urmărire penală este cuprinsă între două momente bine marcate de timp și anume, între momentul începerii urmăririi penale și momentul dispunerii uneia dintre soluțiile: trimitere în judecată, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasarea cauzei penale.
Terminarea urmăririi penale, așa cum este reglementată prin dispozițiile art. 255 - art. 260 C. proc. pen., nu semnifică epuizarea urmăririi penale ca fază a procesului penal, ci doar terminarea activității de urmărire de către organele de cercetare penală.
Cât privește prezentarea materialului de urmărire penală, în cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare, aceasta constituie o condiție pentru terminarea activității organelor de urmărire penală. în acest moment se apreciază că urmărirea penală este relativ terminată, procurorul fiind organul care se va pronunța asupra soluțiilor ce pot fi date în urma epuizării întregii faze a urmăririi penale.
Atât terminarea urmăririi penale cât și trimiterea în judecată, ca momente procesuale distincte, se înscriu în faza de urmărire penală ca fază a procesului penal.
Trimiterea în judecată reprezintă astfel momentul final al întregii urmăriri penale.
în speță, inculpatului C.M. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, la data de 20 iulie 2004, însă în data de 21 iulie 2004, înainte de întocmirea rechizitoriului, a formulat denunțul în urma căruia organele judiciare au identificat și tras la răspundere penală alte persoane implicate în trafic de droguri.
Cum rechizitoriul a fost întocmit ulterior denunțului, sesizarea instanței făcându-se la data de 22 iulie 2004, reținerea în favoarea inculpatului recurent a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 este legală.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei se constată că instanțele au aplicat corect prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acesteia fiind suficient pentru reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
Neputându-se reține și alte elemente de natură a permite coborârea pedepsei, sub limita stabilită de instanța de fond, critica formulată de inculpat nu poate fi primită.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul C.M.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2004 la 23 mai 2005.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3243/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3357/2005. Penal → |
|---|
