ICCJ. Decizia nr. 3407/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 11 mai 2005, Curtea de Apel Brașov a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului intimat apelant I.M.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța în baza dispozițiilor art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată legal și, de asemenea, legal menținută, I.M. fiind condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
S-a mai reținut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. c) și f) C. proc. pen., subzistă și în faza soluționării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și, printre alții, și de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 75 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 935/P/2004.
împotriva încheierii menționate, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat oral de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat fiind nemenținerea, în faza judecării apelurilor, a temeiurilor de drept care au dus la luarea măsurii.
Recursul nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. c) și f) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpatul a fugit sau s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată și este recidivist, temeiurile subzistând în continuare.
Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.
Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptei pentru care inculpat a fost condamnat în primă instanță și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a apelurilor, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3413/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3409/2005. Penal → |
|---|
