ICCJ. Decizia nr. 3357/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 446 din 30 noiembrie 2004 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul G.I., în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP); s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 3 septembrie 1994 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.V., la 1.259.000 lei către Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin și 1.282.000 lei către Spitalul Clinic de Urgență Craiova.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 11 februarie 2004, după ce a fost provocat, a lovit-o pe partea vătămată, cu o măciucă peste corp și în zona capului, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-67 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia.
Sub aspectul laturii civile instanța a apreciat că acțiunea civilă este admisibilă în parte, potrivit dovezilor administrate și ținând seama de culpa concurentă a victimei pentru suma de 15.000.000 lei daune materiale din suma de 30.000.000 lei solicitată de partea civilă.
Referitor la daunele morale solicitate, în cuantum de 10.000.000 lei s-a considerat de către instanță că acestea nu se cuvin părții civile, întrucât nu s-a dovedit un prejudiciu moral.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 68 din 28 februarie 2005, a respins apelurile declarate de partea civilă și de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondate criticile formulate de partea civilă în sensul greșitei neacordări a daunelor morale și de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că nu s-a dovedit existența unui prejudiciu moral și că pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al faptei săvârșite, fiind de natură să satisfacă scopul preventiv și represiv al sancțiunii.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă, care susține că în mod greșit nu i-au fost acordate daunele morale solicitate, deși în cauză a fost probat prejudiciul moral suferit.
Recursul este întemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ., persoana vinovată de săvârșirea unei infracțiuni este datoare să repare în întregime prejudiciul cauzat.
Această obligație se referă atât la prejudiciul material cât și la cel moral, nepatrimonial, regulile răspunderii civile delectuale fiind incidente atât în cazul daunelor materiale cât și al celor morale.
în situația când prejudiciul este urmarea culpei comune a inculpatului și persoanei vătămate, despăgubirile trebuie suportate proporțional cu culpa fiecăruia.
Din examinarea probelor cauzei se constată că partea vătămată, pe lângă daunele materiale suferite, a avut și prejudicii morale decurgând din internarea la cele două spitale cu diagnosticul "politraumatism prin agresiune, traumatism cranio cerebral deschis, traumatism toracic cu fracturi costale, volet pe arcurile stingi 6, 7, 8, traumatism mandibulă, traumatism toracic și fractură calotă craniană regiunea frontală cu minimă înfundare, pneumotorax stâng" unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale, din traumele fizice și psihice suferite și din sechelele postraumatice care i-au afectat participarea la viața socială și de familie.
Ca atare, instanțele erau datoare să constate că părții vătămate i-au fost produse vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață și că este justificată obligarea inculpatului și la plata daunelor morale.
întrucât nu au procedat astfel soluția de neacordare a daunelor morale este greșită.
în consecință, constatând întemeiată critica recurentei părți civile, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul părții civile și a casa decizia atacată și sentința primei instanțe numai cu privire la neacordarea daunelor morale.
Rejudecând cauza în aceste limite Curtea va dispune obligarea inculpatului, ținând seama de culpa concurentă egală a părții vătămate, la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale respectiv jumătate din suma de 10.000.000 lei solicitată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și s-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3212/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3340/2005. Penal → |
|---|
