ICCJ. Decizia nr. 3354/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 18 mai 2005, Curtea de Apel Craiova a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C.P.
A dispus scoaterea de pe rol a cauzei și a înaintat la înalta Curte de Casație și Justiție cererea de recuzare a întregii instanțe Curtea de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul nr. 462/P/2003 din 22 decembrie 2003 al P.N.A., secția de combatere a corupției și criminalității organizate, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.P., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu judecarea în fond a cauzei a fost sesizat Tribunalul Dolj.
La termenul de judecată din 16 mai 2005, inculpatul a recuzat toți judecătorii Tribunalului Dolj.
S-a procedat potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Craiova în vederea soluționării cererii de recuzare.
Inculpatul a făcut o nouă cerere, recuzând de această dată întreaga instanță a Curții de Apel Craiova care era competentă să judece prima cerere de recuzare.
Primind această nouă cerere de recuzare, instanța Curții de Apel Craiova prin încheiere a procedat conform art. 52 alin. (51) C. proc. pen., a constatat că inculpatul este arestat preventiv în cauză, a verificat temeiurile acestei măsuri și a dispus menținerea stării de arest a acestuia.
împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul.
în recursul lui, prin apărători, inculpatul a criticat încheierea Curții de Apel ca fiind nulă absolut întrucât judecarea cauzei s-a făcut în ședință secretă, că semnăturile judecătorilor de pe încheierea recurată nu sunt autentice, că instanța Curții de Apel Craiova nu era competentă să se pronunțe asupra stării de arest a inculpatului, că instanța Curții de Apel Craiova investită cu o nouă cerere de recuzare nu era competentă să se pronunțe asupra stării de arest a inculpatului.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 51 C. proc. pen., în cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere poate fi recuzată în cursul urmăririi penale și în cursul judecății de oricare dintre părți de îndată ce partea a aflat despre existența cazului de incompatibilitate.
Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării.
Art. 52 alin. (1) C. proc. pen., prevede că recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se soluționează în ședință secretă.
Conform art. 52 alin. (5) C. proc. pen., recuzarea întregii instanțe se soluționează de instanța ierarhic superioară. "Aceasta în cazul în care găsește întemeiată recuzarea desemnează pentru judecarea cauzei o instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a produs abținerea sau recuzarea".
în continuare, alin. (51) prevede că în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra recuzării dispune cu privire la arestarea preventivă în condițiile prevăzute de lege.
în sfârșit, potrivit alin. (6) al art. 52 C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Din examinarea textelor legale mai sus citate rezultă următoarele:
Singurul motiv care justifică demersul procedural al recuzării este existența unuia din cauzele de incompatibilitate, cauze prevăzute la art. 46 - art. 49 C. proc. pen.
Judecarea cauzelor având ca obiect recuzare se face în ședință nepublică. încălcarea acestei dispoziții atrage potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea absolută.
Așa fiind, prima concluzie care se impune este că instanța a procedat legal, conform dispozițiilor art. 52 alin. (1) C. proc. pen.
Prin cererea de recuzare din 16 mai 2005 formulată de inculpat împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Dolj, cauza se află în situația prevăzută de art. 52 alin. (5) C. proc. pen.
Prin urmare, Curtea de Apel Craiova, instanța superioară, este competentă să judece cererea de recuzare a inculpatului împotriva întregii instanțe a Tribunalului Dolj.
Competența rezolvării cererii de recuzare a inculpatului aparține exclusiv și necondiționat Curții de Apel Craiova deoarece potrivit tezei a II-a a alin. (5) din textul citat, aceasta (și numai aceasta s.n.) este competentă când găsește cererea de recuzare întemeiată să desemneze pentru judecarea cauzei o instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a produs recuzarea. A interpreta altfel înseamnă a încălca principiul potrivit căruia procedura este de strictă interpretare, ceea ce ar fi nelegal și în fapt ar duce la deplasarea nelegală a competenței către următoarea instanță din ierarhia sistemului judiciar.
Pe de altă parte, o dată investită cu judecarea recuzării, Curtea de Apel Craiova era obligată înainte de a rezolva cererea să se pronunțe asupra stării de arest a inculpatului conform dispozițiilor alin. (51) al art. 52 C. proc. pen., ceea ce instanța a și realizat.
Este esențial a sublinia că ceea ce s-a transmis Curții de Apel Craiova să judece în ședința din 18 mai 2005 potrivit legii era recuzarea întregii instanțe a Tribunalului Dolj, acesta fiind obiectul judecății.
Starea de arest a inculpatului este chestiune importantă dar nu reprezintă obiectul cauzei, ci o chestiune adiacentă ce necesită rezolvarea urgentă, "înainte de a se pronunța asupra recuzării", așa cum prevede alin. (51) al art. 52 C. proc. pen.
Cum potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., combinate cu dispozițiile art. 3851alin. (2) C. proc. pen., încheierile prin care se soluționează cererile de recuzare nu pot fi atacate separat cu recurs, acesta fiind inadmisibil, nici o chestiune rezolvată cu ocazia soluționării acestor cereri nu poate fi examinată într-o cale de atac inadmisibilă.
De fapt, ceea ce a întreprins inculpatul prin recuzarea întregii Curți de Apel este o nouă cerere de recuzare înainte de soluționarea legală a primei cereri, situație neprevăzută la art. 52 C. proc. pen., referitoare la rezolvarea recuzării în cursul judecății și deci inadmisibilă.
Prin aceasta inculpatul s-a îndepărtat de la motivul legal prevăzut de art. 51 C. proc. pen., ce justifică instituția recuzării, incompatibilitatea, încercând să modifice competența legală de soluționare a chestiunilor legate de judecata cauzei prin deplasarea acesteia spre instanțele ierarhic superioare, eventual să întârzie soluționarea pe fond a cauzei ceea ce reprezintă un abuz procesual.
Recursul inculpatului fiind inadmisibil, nici critica cu privire la lipsa de autenticitate a semnăturilor magistraților de pe încheierea recurată nu poate fi examinată pe această cale. De altfel nici nu există vreo probă în acest sens.
Așa a fost, Curtea a respins, ca inadmisibil, recursul inculpatului și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3456/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 34/2005. Penal → |
|---|
