ICCJ. Decizia nr. 3456/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1123 din 14 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de întrerupere a executării pedepsei introdusă de condamnatul U.I. apreciind că deși condamnatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 lit. a) și c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., ulterior acesta nu a insistat pe aspectul referitor la primul capăt al acțiunii sale, reținând că situația familială dificilă invocată drept motiv al cererii sale, nu are nici o justificare, întrucât condamnatul nu a mai păstrat legătura cu sora sa și cu părinții adoptivi de aproape 20 de ani.
împotriva acestei soluții a declarat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 756 din 20 octombrie 2004, a admis apelul condamnatului și desființând sentința penală nr. 1123 din 14 septembrie 2004, a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București, secția a II-a penală, întrucât prima instanță a judecat cauza pe baza anchetei sociale nesolicitate și în lipsa expertizei medico-legale ce fusese judicios încuviințată, dar neefectuată și asupra căreia nu se revenise, nerezolvând practic fondul cauzei.
Pe rolul Tribunalului București s-a înregistrat cauza la 18 noiembrie 2004, constituindu-se dosarul nr. 6395/2004. în speță, la 16 decembrie 2004, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, întrucât temeiul cererii de întrerupere a executării pedepsei l-a constituit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 183 din 10 februarie 2005, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petiționarul U.I., apreciind că acesta nu suferă de afecțiuni care să îl pună în imposibilitatea executării pedepsei, din raportul de primă expertiză medico-legală nr. A 1/10027/2004 din 24 ianuarie 2005, depus la dosar, rezultând că patologia prezentată de petent poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P.
Condamnatul U.I. a declarat din nou apel împotriva sentinței sus-menționate criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și subliniind că în raportul de expertiză medico-legală se confirmă diagnosticul de secțiune de nerv la nivelul antebrațului drept cu indicație chirurgicală în una din unitățile Ministerului Sănătății.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 272/ A din 7 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, reținând că mențiunea indicației chirurgicală "fără caracter de urgență" înscrisă în raportul de expertiză medico-legală la care a participat și un medic specialist în chirurgie plastică nu poate conduce la concluzia că respectivul condamnat s-ar afla în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Astfel, a conchis că în mod just prima instanță a apreciat că cererea condamnatului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Fiind nemulțumit de soluția pronunțată de instanța de apel, condamnatul în termen legal a declarat recurs, reiterând motivele arătate în fața instanței de fond și apoi în fața instanței de control judiciar, subliniind că dacă intervenția chirurgicală se va efectua cu întârziere, atunci își va pierde funcționalitatea mâinii drepte prin intervenirea paraliziei.
Recursul este fondat.
înalta Curte, examinând actele și lucrările din dosar constată că instanța de fond și apoi cea de control judiciar nu au manifestat rol activ și preocupare în administrarea probei cu expertiză medico-legală solicitată, ignorând diagnosticul pus de medicul specialist în chirurgie plastică "veche secțiune nerv ulnar în 1/3 inferioară a antebrațului drept, ce datează din 1995" și care concluzionează că: "în momentul de față, dat fiind timpul lung scurs de la accident, se pot aborda intervenții chirurgicale paleative pentru paralizia de nerv ulnar în vederea câștigării unui grad de prehensiune a mâinii drepte", mulțumindu-se cu concluzia că patologia prezentată de condamnat" are indicație chirurgicală, dar fără caracter de urgență".
Față de afecțiunile depistate cu ocazia efectuării expertizei medico-legale în cauză era necesar a se completa acest raport în sensul în care medicii specialiști să poată aprecia în ce măsură este sau nu urgentă și oportună intervenția chirurgicală la nivelul antebrațului drept și, eventual, câte intervenții chirurgicale sunt necesare, având în vedere primele concluzii înaintate în raportul de expertiza medico-legală efectuat la 24 ianuarie 2005 și înregistrat sub nr. A 1/10027/2004.
De asemenea, se impune să fie solicitate precizări în legătură cu durata necesară pregătirii condamnatului pentru efectuarea intervențiilor chirurgicale, precum și timpul necesar în vederea recuperării postoperatorii a acestuia.
Nu în ultimul rând se remarcă necesitatea ca prin același raport de expertiză medico-legală să se poată stabili unitatea spitalicească la nivelul căreia se vor efectua intervențiile chirurgicale utile și urgente în vederea recuperării funcționalității antebrațului drept al condamnatului și mai ales să se evidențieze în mod expres dacă numitul U.I. se află în imposibilitate de a executa pedeapsa cu închisoarea.
De aceea, față de concluziile deosebit de sumare ale raportului de primă expertiză medico-legală efectuat la 24 ianuarie 2005, Curtea apreciază că în speță se impune refacerea expertizei I.M.L. în vederea lămuririi tuturor aspectelor enunțate mai sus, fără de care instanța de fond nu-și poate forma convingerea fermă că respectivul condamnat se află sau nu în imposibilitate de a executa pedeapsa cu închisoarea.
în consecință, față de caracterul incomplet și inexact al concluziilor expertizei din cauză, Curtea constată că în speță se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale, probă ce urmează a fi administrată la instanța de fond, unde va trimite dosarul, respectiv Tribunalului București.
De aceea în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) teza II C. proc. pen., Curtea urmează a admite recursul declarat de condamnat, va casa ambele hotărâri pronunțate și va trimite dosarul spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul București în vederea refacerii expertizei medico-legale pentru motivele mai sus arătate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru susținerea intereselor recurentului condamnat, în sumă de 200.000 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3440/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3354/2005. Penal → |
|---|
