ICCJ. Decizia nr. 341/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 94 din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca tardivă plângerea formulată de petenta M.P.C., împotriva rezoluției nr. 629/P/2003 din 15 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 3101 din 14 iulie 2004, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea de Apel București, pentru soluționarea unei plângeri formulate de petenta M.P.C. și îndreptată de aceasta la A.N.C. în data de 9 februarie 2004.
Doar după sesizarea instanței, petenta a formulat în mod legal plângere împotriva rezoluției din 15 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în data de 20 august 2004.
Anterior, petentei i-a fost respinsă ca nefondată plângerea sa îndreptată împotriva acestei soluții, prin rezoluția din 18 noiembrie 2003 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (art. 278 C. proc. pen.), iar soluția i-a fost comunicată la data de 20 noiembrie 2003 (proba nr. 30 depusă de petentă).
Potrivit art. 2781C. proc. pen., plângerea în fața instanței poate fi făcută doar în termen de 20 zile de la data comunicării de procuror a modului de rezolvare.
Cum comunicarea plângerii făcută la procuror s-a efectuat la 20 noiembrie 2003, iar plângerea adresată direct instanței, la 20 august 2004, așa cum prevede art. 2781C. proc. pen., s-a constatat că această din urmă plângere este tardivă.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petenta M.P.C., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei admiteri a excepției de tardivitate.
în motivarea recursului parchetului se arată că, potrivit dispozițiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, în cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror până la intrarea în vigoare a acestei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute de art. 2781C. proc. pen. este de un an și curge de la intrarea în vigoare a legii, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. în speță, rezoluția nr. 629/P/2003 din 15 iulie 2003 este anterioară datei de 1 ianuarie 2004, la fel și comunicarea rezoluției nr. 3101/II-2/2003 din 18 noiembrie 2003 a procurorului ierarhic, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției menționate.
Recurenta-petentă a învederat că s-a adresat în termen cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere, în raport de data comunicării soluției, astfel că soluția instanței de fond este greșită.
Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de drept și de fapt, conform prevederilor art. 3856C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva mai multor magistrați, nr. 629/P/2003 din 15 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost atacată la procurorul general al acestei unități de parchet, care a respins-o prin rezoluția nr. 3101/II-2/2003 din 18 noiembrie 2003. Ca atare, plângerea adresată instanței la data de 20 august 2004 se înscrie în interiorul termenului de un an de la intrarea în vigoare a legii (1 ianuarie 2004), prevăzut de art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, iar respingerea sa ca tardivă este greșită.
Pentru aceste considerente, văzând și prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petenta M.P.C. și va trimite cauza aceleași instanțe pentru soluționarea fondului.
Cu ocazia reluării judecății se va avea în vedere faptul că, prin sentința penală nr. 70 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a analizat plângerea petentei împotriva aceleași rezoluții, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție. Această sentință a fost casată prin încheierea nr. 246 din 3 noiembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se restituirea cauzei către Curtea de Apel București, pentru competenta soluționare. Cum ambele dosare, se vor afla în rejudecare în fața instanței de fond, pentru evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii, aceasta urmează să aprecieze asupra necesității reunirii cauzelor.
Conform art. 192 alin (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 359/2005. Penal → |
|---|
