ICCJ. Decizia nr. 359/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 365 din 16 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpatul P.A., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) și alin. (21) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin 21 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul T.O.M., din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. e) și alin. (21) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații P.A., la două pedepse de câte 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile G.L. suma de 6.000.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus prevenția pentru aceștia de la 10 septembrie 2003.
Au fost obligați inculpații, să plătească către stat suma de 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare fiecare.
Pentru a se pronunța această sentință, față de materialul probator existent la dosar, s-a arătat că se reține următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 9 septembrie 2003, inculpații P.A. și T.O.M. se aflau pe șoseaua Olteniței, când au observat-o pe partea vătămată G.L., însoțită de mama sa S.I. și de fiica sa, în vârstă de 2 ani.
Inculpații, au observat că partea vătămată avea la gât atașat de un șnur, un telefon mobil și, având nevoie de bani, s-au hotărât să o deposedeze de acesta, înțelegându-se ca P.A. să smulgă aparatul, pentru ca ulterior să-l remită inculpatului T.O.M. și să se îndepărteze în fugă de la locul faptei.
Potrivit înțelegerii și planului făcut, P.A. s-a apropiat de partea vătămată, i-a smuls telefonul de la gât, situație în care, mama părții vătămate a pornit în urmărirea acestuia, alertând cetățenii.
în alergare, inculpatul P.A. a pasat telefonul către inculpatul T.O.M., care la un moment dat l-a scăpat din mână.
Inculpații au fost prinși de către cetățeni care i-au imobilizat în apropierea Curții de Apel București, cum și de către soldații ce asigură paza acestei instituții.
în contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a apreciat că inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă și de complicitate la această infracțiune, astfel că, au fost condamnați la pedepse de câte 7 ani închisoare.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpați, pe motiv că, pedepsele aplicate sunt mari, iar latura civilă a fost greșit soluționată, deoarece, părții vătămate, deși i s-a restituit bunul, totuși au fost obligați la despăgubiri civile.
Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat apelurile declarate de către inculpați și prin decizia penală nr. 294/ A din 26 aprilie 2004, a admis apelurile inculpaților, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
A fost menținută starea de arest a inculpaților, iar onorariul de avocat din oficiu în sumă de 400.000 lei pentru fiecare inculpat, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului de Justiție.
în considerentele deciziei s-a arătat că, deși inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea unei singure infracțiuni, în dispozitivul sentinței cât și în minuta scrisă, cei doi inculpați au fost condamnați la două pedepse de câte 7 ani închisoare.
De asemenea, a fost condamnat inculpatul T.O.M.
în ceea ce privește rezolvarea laturii civile, s-a arătat că instanța de fond a greșit când i-a obligat pe inculpați în solidar la despăgubiri civile, deși bunul, telefonul mobil, a fost restituit părții vătămate.
în fond, după casarea cu trimitere a cauzei, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1170 din 21 septembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
De asemenea, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat prin aceeași sentință și inculpatul T.O.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menținută starea de arest a celor doi inculpați și s-a computat prevenția pentru ambii, începând cu 10 septembrie 2003, la 21 septembrie 2004.
S-a luat act că partea vătămată G.L. nu s-a constituit parte civilă.
A fost reținută aceeași situație de fapt în pronunțarea sentinței și ținându-se seama și de considerentele deciziei de casare cu trimitere, cei doi inculpați au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă și complicitate la această infracțiune, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru fiecare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin încheierea din 19 octombrie 2004, același tribunal, în conformitate cu art. 195 C. proc. pen., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul sentinței penale nr. 1170/2004, în sensul că numele corect al inculpatului este N.O.M.
S-a dispus ca această încheiere, să facă parte integrantă din sentința penală nr. 1170 din 21 septembrie 2004.
Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați, care au invocat un singur motiv comun de apel, vizând greșita individualizare a pedepsei, în sensul că s-au interpretat greșit prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de datele personale.
Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat apelurile declarate de către inculpați, în raport de critica comună invocată, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 805 din 4 noiembrie 2004, au fost respinse apelurile ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 3853C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către cei doi inculpați, pe motiv că în cauză li s-au aplicat pedepse mari, exagerate, fără să se țină seama de faptul că sunt infractori primari, au recunoscut și regretat comiterea infracțiunii și sunt incidente circumstanțele atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen.
Examinând recursurile declarate, în raport de motivul comun invocat, vizând greșita neaplicare a circumstanțelor atenuante personale, de hotărârile pronunțate în cauză, de actele și lucrările de la dosar, de cazurile de casare înscrise la art. 3859C. proc. pen., se constată că recursurile declarate sunt fondate.
Potrivit art. 74 C. pen., pot constitui circumstanțe atenuante următoarele împrejurări:
- conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii;
- stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, sau a repara paguba pricinuită;
- atitudinea infractorului după comiterea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
Față de dispozițiile înscrise la art. 74 C. pen. și văzând lucrările dosarului, rezultă că cei doi inculpați sunt infractori primari, la primul contact cu legea penală, iar pe parcursul desfășurării procesului penal, au recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor, iar bunul a fost restituit părții vătămate.
Prin urmare, se apreciază că sunt incidente prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen. și ca atare se vor aplica aceste prevederi, raportate la art. 76 lit. b) C. pen., având drept consecință, reducerea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată fiecărui inculpat sub limita specială prevăzută de lege.
Ca atare, prin aplicarea de circumstanțe atenuante personale, se va reduce pedeapsa aplicată fiecăruia sub limita specială prevăzută de lege, însă se va ține seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, că inculpații prin deposedarea părții vătămate nu au folosit violența, care să aibă drept consecință vătămarea corporală a acesteia și faptul că pedeapsa pe care o va executa fiecare, să reflecta vinovăția acestora și periculozitatea lor socială, încât să fie de natură să ducă la reeducarea fiecăruia și să atingă cerințele înscrise în art. 52 C. pen.
în consecință, motivul comun de recurs invocat, constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen. și ca atare, se vor admite recursurile în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmând a se casa în parte sentința și decizia și se va face aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., cu privire la ambii inculpați, reducându-se pedeapsa aplicată fiecăruia de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor.
S-au văzut și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 341/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 384/2005. Penal → |
|---|
