ICCJ. Decizia nr. 3427/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 105 din 10 februarie 2005 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul H.A. deținut în Penitenciarul Gherla.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța hotărârea de mai sus, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 357/2002 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 300/2002 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus condamnarea numitului H.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reținut că, în perioada martie 2001 - martie 2002, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin violență și amenințare, revizuientul condamnat a constrâns pe partea vătămată H.A.I., fiica sa în vârstă de 12 ani, să întrețină cu el raporturi sexuale.
Condamnatul și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 394 lit. b) C. pen., arătând că soluția de condamnare a fost pronunțată pe baza depozițiilor martorelor P.M. și P.A., cu care a avut neînțelegeri și care au declarat mincinos în cauză.
Instanța de fond respingând cererea de revizuire a constatat că susținerea condamnatului nu este dovedită cu nici un mijloc de probă și nici printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.
împotriva sentinței penale nr. 105 din 10 februarie 2005 a Tribunalului Cluj, a declarat apel condamnatul revizuient H.A., solicitând desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond pentru aceleași motive invederate și în fața instanței de fond.
Curtea de Apel Cluj a respins apelul, ca nefondat, prin decizia penală nr. 95 din 7 aprilie 2005.
Condamnatul a declarat recurs, arătând că, între timp, a formulat plângere penală împotriva martorilor pe care îi consideră mincinoși, dar aceasta nu s-a soluționat.
Recursul este nefondat.
Atâta timp cât nu s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă că martorele P.M. și P.A. ar fi declarat mincinos în cauză.
Cazul de revizuire invocat de condamnat, art. 394 lit. b) C. proc. pen., se poate dovedi numai prin hotărârea judecătorească, sau ordonanță a procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Numai în situația în care organele arătate mai sus nu au putut examina fondul cauzei, motivul de revizuire se poate constata în procedura de revizuire.
Or, așa cum a susținut revizuientul, abia după formularea cererii de revizuire, el a înaintat, organelor de procuratură, o plângere penală împotriva martorilor, pe care i-a considerat mincinoși.
în această situație, corect instanțele au respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Așa fiind, recursul condamnatului apare și al ca nefondat, urmând a fi respins.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3001/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3419/2005. Penal → |
|---|
