ICCJ. Decizia nr. 3001/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 235 din 3 martie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.I. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a reținut că, la 26 august 2003, inculpatul a sustras cantitatea de 25 kg struguri din via aparținând SC C. SA. Fiind surprins de doi agenți de pază, care au încercat să-l imobilizeze, inculpatul a abandonat bunurile sustrase și pentru a scăpa i-a amenințat pe cei doi cu un cuțit.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 16 din 11 ianuarie 2005, admițând apelul inculpatului, a desființat în parte sentința instanței de fond și l-a achitat pe acesta în baza art. 181C. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative.
împotriva menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași care a cerut casarea acesteia, în temeiul art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., susținând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 181C. pen., dispunând, în mod nejustificat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie comisă, cât și inculpatul C.I., care nu a indicat în scris motivele de casare, lipsind la judecarea cauzei deși a fost legal citat.
Examinând decizia atacată în raport de motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, cât și din oficiu, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, aplicarea în cauză a prevederilor art. 181C. pen., fiind pe deplin justificată.
Deși faptele se circumscriu conținutului infracțiunii de tâlhărie, acestea nu realizează gradul de pericol social al acestei infracțiuni întrucât, pe de o parte s-a adus o atingere minimă celor două valori ocrotite de lege, iar pe de altă parte, prin conținutul ei concret fapta nu prezintă importanța unei infracțiuni.
Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul a sustras din via SC C. o cantitate de struguri în valoare de numai 175.000 lei și că după abandonarea bunului sustras, fiind molestat de cei doi agenți de pază, pentru a reuși să fugă, i-a amenințat pe aceștia cu un cuțit.
împrejurarea că anterior inculpatul a mai suferit o condamnare, pentru care a intervenit însă reabilitarea, nu justifică admiterea recursului declarat de procuror, în condițiile în care inculpatul a dat dovezi certe de îndreptare, având o comportare bună în familie și în societate iar în cursul procesului a adoptat o poziție sinceră de recunoaștere a faptelor comise.
Recursul inculpatului urmează a fi respins, de asemenea, ca nefondat, întrucât nu a fost motivat, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor motive de casare prevăzute de art. 3859alin. ultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2946/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3427/2005. Penal → |
|---|
