ICCJ. Decizia nr. 354/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 354/2005
Dosar nr. 7265/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1275 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, a fost condamnat inculpatul V.A.B. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 4 martie 2004 la zi.
În latură civilă s-a luat act că părţile vătămate SC M.P. SRL Frăteşti, jud. Giurgiu şi L.A. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 3 martie 2004, inculpatul V.A.B. a sustras, împreună cu alte trei persoane, rămase neidentificate, ţevi metalice în valoare de 5.000.000 lei din incinta SC M.P. SRL, iar în momentul în care a fost surprins, l-a lovit pe paznicul L.A., pentru a-şi asigura scăparea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 900 din 30 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat deducând arestul preventiv la zi şi dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.A.B. solicitând casarea şi după rejudecare achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, deoarece fapta nu a fost comisă de el, în noaptea de 3 martie 2004 aflându-se acasă, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că, în noaptea de 3 martie 2004, inculpatul împreună cu alţi trei tineri neidentificaţi au sustras ţevi metalice din incinta SC M.P. SRL, iar în momentul în care a fost surprins de paznicul L.A., l-a lovit pentru a-şi asigura scăparea.
În timpul urmăririi penale, în prima declaraţie scrisă şi semnată personal, dar şi în cea dată în prezenţa apărătorului din data de 4 martie 2004 inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, dar ulterior a revenit şi a susţinut că în noaptea respectivă nu a părăsit locuinţa.
În mod just instanţele au înlăturat ca nesinceră declaraţia martorei D.M., mama inculpatului, care după patru luni de la comiterea faptei, a susţinut că fiul ei nu a plecat de acasă în acea noapte, fără să-şi amintească alte amănunte. Această declaraţie a fost dată de martoră din dorinţa de a-şi salva fiul.
Din declaraţiile părţii vătămate L.A. şi ale martorului N.V. coroborate cu procesul verbal de recunoaştere din grup, rezultă cu certitudine că inculpatul a comis fapta împreună cu alte trei persoane.
Aşa fiind, critica formulată de recurentul inculpat cu privire la condamnarea sa, pentru infracţiunea de tâlhărie se dovedeşte a fi neîntemeiată.
Cât priveşte motivul de casare privind reindividualizarea pedepsei aplicate invocat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că şi acesta este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama, printre altele de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Raportând la cauză aceste dispoziţii se reţine că instanţa de fond stabilind pedeapsa de 8 ani închisoare a avut în vedere pericolul social concret al faptei, aceasta fiind săvârşită pe timp de noapte de mai multe persoane împreună şi circumstanţele personale ale inculpatului care a fost nesincer în cursul procesului penal şi este recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracţiuni asemănătoare.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 4 martie 2004 la zi.
Recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.B. împotriva deciziei penale nr. 900 din 30 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 4 martie 2004 la 17 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3537/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3559/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
