ICCJ. Decizia nr. 3537/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3537/2005
Dosar nr. 236/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 528 din 2 iulie 2004, Tribunalul Dolj schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii L.D., U.R.E. şi M.G.S. dintr-o infracţiune prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o infracţiune prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru fiecare inculpat şi dintr-o infracţiune prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III, cu raportare la art. 14 din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o infracţiune prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii L.D., U.R.E. şi M.G.S., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.
1. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 26 noiembrie 2003 la 19 mai 2004.
2. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpata U.R.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe aceiaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 26 noiembrie 2003 la zi, şi s-a menţinut starea de arest.
3. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul M.G.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 74, art. 76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, art. 76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 26 noiembrie 2003 la zi, şi s-a menţinut starea de arest.
S-a dispus confiscarea de la inculpata U.R.E. a sumei de 656.370.720 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 16.160 Euro, de la inculpatul L.D. a sumei de 406.170.000 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 10.000 Euro şi de la inculpatul M.G.S. a sumei de 1.421.595.000 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35.000 Euro.
S-a dispus anularea actelor false.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 8.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
În fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 6 octombrie 2003, lucrătorii de poliţie din cadrul C.Z.C.C.O.A. Craiova, l-au depistat în trafic pe inculpatul M.G.S. în timp ce conducea prin Craiova autoturismul Mercedes 350 SE.
Cercetările efectuate au stabilit că numărul de înmatriculare sub care autoturismul inculpatului a circulat, era fals, întrucât acesta aparţine în realitate unui autoturism marca Lăstun, proprietatea numitului E.C.P. din municipiul Timişoara.
Autoturismul Mercedes 350 SE a fost cumpărat de către inculpat din Italia în baza contractului din 16 octombrie 2000 cu suma de 14.000 dolari S.U.A., fiind înmatriculat în Italia.
Întrucât autoturismul nu putea fi înmatriculat în România, inculpatul a apelat la o persoană din municipiul Timişoara, rămasă neidentificată şi a obţinut astfel certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului completate pe numele H.A., pentru un autoturism Mercedes.
Raportul de expertiză tehnică, nr. 22812 din 6 noiembrie 2003, a stabilit că certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate sunt contrafăcute.
Inculpatul M.G.S. a condus acest autoturism în mai multe rânduri pe drumurile publice din ţară, ocazie cu care le-a prezentat în trafic agenţilor de circulaţie, certificatul de înmatriculare, fără ca aceştia să observe însă că actul este contrafăcut.
În declaraţiile date inculpatului a recunoscut că avea cunoştinţă despre imposibilitatea înmatriculării autoturismului în România, întrucât nu corespundea normelor EURO 2 impuse de legislaţie şi a arătat că în lunile aprilie – mai 2003 a încercat să înscrie autoturismul pe numele său, însă nu a reuşit, dar a negat că ar fi avut cunoştinţă despre contrafacerea certificatului de înmatriculare şi a cărţii de identitate sau despre faptul că numerele de înmatriculare sunt false.
Întrucât existau informaţii cu privire la achiziţionarea acestui autoturism din banii obţinuţi prin racolare de persoane, trimise apoi în Italia în scopul exploatării lor, au fost extinse cercetările şi au rezultat următoarele:
1. În luna decembrie 2002, partea vătămată G.A.O. din Drobeta Tr. Severin, prin intermediul prietenului său L. a cunoscut-o pe inculpata U.R.E.
Cu ocazia discuţiilor purtate în mai multe rânduri inculpata s-a oferit să o ajute pe partea vătămată cu bani în vederea obţinerii paşaportului şi să-i plătească cheltuielile de transport până în Italia, urmând să fie angajată la un restaurant, demersurile în acest sens trebuiau făcute tot de către inculpată, după care partea vătămată trebuia să restituie inculpatei suma datorată.
Conform înţelegerii, partea vătămată şi inculpata urmau să locuiască în acelaşi imobil, situat într-o localitate de lângă Roman, imobil în care inculpata a mai locuit anterior cu chirie.
Inculpata a suportat toate cheltuielile ocazionate de obţinerea paşaportului, ca şi cele de deplasare pe ruta Craiova – Drobeta Tr. Severin şi retur, aşa cum rezultă din declaraţia martorului C.I.I., taximetrist, proprietar al autoturismului cu care inculpata şi partea vătămată s-au deplasat pe ruta de mai sus.
În perioada decembrie 2002 – martie 2003 cât şi partea vătămată a locuit în Italia împreună cu U.R.E. către sfârşitul lunii decembrie a fost prezent în acelaşi imobil şi inculpatul M.G.S.
Odată ajuns în Italia, părţii vătămate i s-a cerut să se prostitueze dar iniţial a refuzat, motivând că a venit în Italia pentru a se angaja ca barman, aşa cum i s-a promis.
Deoarece paşaportul şi actul de identitate se aflau asupra inculpatei U.R.E. şi pentru ca aceasta îi pretindea părţii vătămate restituirea datoriei, în cele din urmă, partea vătămată a fost obligată să se prostitueze, fiind instruită de cei doi inculpaţi, cu privire la modul în care urma să atragă clienţii şi la sumele pe care să le pretindă de la aceştia.
În fiecare noapte, în urma practicării prostituţiei, partea vătămată obţinea în medie de 500 Euro din care reţinea 150 – 200 Euro diferenţa fiind dată inculpaţilor U.R.E. şi M.G.S.
Partea vătămată a apreciat că a obţinut astfel aproximativ 30.000 Euro, din care inculpaţilor le-a dat în total 20.000 Euro.
În luna martie 2003, partea vătămată a reuşit să fugă din imobil şi a locuit până în luna mai 2003 cu un cetăţean italian pe nume M., acesta fiind unul dintre clienţii săi din perioada în care a practicat prostituţia.
Pe la mijlocul lunii mai 2003, partea vătămată a revenit în România, după care s-a întors înapoi în Italia şi a locuit la M. câteva luni, iar după ce s-a certat cu acesta, neavând unde locui, a locuit „în stradă", cu scopul de a practica prostituţia şi de a obţine banii necesari pentru alimente şi haine.
În această împrejurare, le-a cunoscut şi pe părţile vătămate D.C., I.E.L. şi C.M.
Din discuţiile purtate cu acestea, a reieşit că locuiau în acelaşi imobil cu inculpaţii U.R.E., M.G.S. şi L.D., venind în România împreună cu aceştia, în ziua de 13 mai 2003, fiind convinse că vor fi angajate după cum le-au promis inculpaţii, însă au fost obligate să se prostitueze.
Neavând unde locui, partea vătămată G.A.O. a mers la imobilul în care erau găzduite celelalte trei părţi vătămate şi inculpaţii şi a acceptat să practice prostituţia, iar din banii obţinuţi să le dea inculpaţilor c/valoarea chiriei şi a transportului de la imobil la locul unde practica prostituţia.
În această perioadă, partea vătămată le-a mai dat inculpaţilor U.R.E. şi M.G.S. suma de 1.000 Euro.
Celelalte părţi vătămate au obţinut sume importante din practicarea prostituţiei, din care au dat inculpaţilor, după cum urmează: L.D. suma de 10.000 Euro de la partea vătămată D.C., M.G.S. suma de 25.000 Euro de la partea vătămată I.L.E. şi deşi nu a fost posibilă audierea şi a lui C.M., întrucât este plecată din ţară, s-a reţinut că şi aceasta a obţinut sume apropiate ca valoare de cele obţinute de celelalte părţi vătămate, existând astfel posibilitatea reală de a-i fi dat tot lui M.G.S. 10.000 Euro.
S-a reţinut că părţile vătămate I.L.E., D.C. şi C.M. au plecat din România la 13 mai 2003, fiind însoţite de M.G.S. şi L.D., iar când au sosit la imobilul în care s-au cazat, au găsit acolo pe U.R.E.
2. După ce au revenit în România, văzând că activitatea de exploatare sexuală a persoanelor este profitabilă, inculpaţii au continuat să racoleze tinere pe care le-au cazat în domiciliul lui L.D. până când putea obţine actele necesare, respectiv actele de identitate şi paşapoartele.
Pentru a le convinge să plece în Italia, inculpaţii le-au spus şi de această dată părţilor vătămate că urmează să fie angajate ca barman sau lucrător în bucătăria unor restaurante.
În luna august 2003, inculpatul L.D. a întâlnit întâmplător în Gara din Craiova, pe minora P.M. zisă R., din municipiul Tecuci judeţul Galaţi, care era plecată de acasă, întrucât susţinea că a fost victima unui viol, şi îi era ruşine să mai stea în localitate.
Profitând de situaţia dificilă în care se afla minora, în sensul că era singură şi fără bani, inculpatul s-a oferit să o ajute, promiţându-i că o va caza până în dimineaţa zilei următoare.
La domiciliul inculpatului L.D. se mai aflau şi părţile vătămate P.N., zisă N. – minoră, şi N.M. În ziua următoare, la domiciliul lui L.D. au venit şi M.G.S. şi U.R.E., cei trei inculpaţi înţelegându-se cu privire la modul în care aceste părţi vătămate urmau să ajungă în Italia.
Întrucât minorei P.M. îi era necesar un act de identitate cu domiciliul în Craiova şi un paşaport, inculpatul L.D. a apelat la un prieten pe nume J.C.D. care la rândul său avea cunoştinţă la serviciul de resort, însă nu s-a reuşit obţinerea actelor, deoarece fiind minoră, părţii vătămate îi era necesar consimţământul părinţilor.
Pentru a-i induce în eroare pe martor şi pe funcţionarii publici, inculpatul L.D. a recomandat-o pe minoră ca fiind nepoata sa, arătând că intenţionează să o găzduiască pe perioada cât este elevă, deoarece provine dintr-o familie dezorganizată.
Nemaiavând posibilitatea de a o exploata în Italia, inculpatul L.D. a obligat-o pe minoră să întreţină raporturi sexuale cu 7 bărbaţi pe care inculpatul i-a adus la domiciliul său.
În perioada în care cele trei părţi vătămate au locuit la domiciliul lui L.D., acesta le-a interzis să părăsească imobilul, fără consimţământul său şi atunci când merg în oraş le-a cerut să procedeze în aşa fel încât să nu fie observate de prea multe persoane şi să nu aducă în imobil persoane străine.
Totodată asupra celor trei părţi vătămate au fost exercitate ameninţări şi violenţe din partea inculpaţilor.
Nemaiacceptând această situaţie, P.M. a reuşit să fugă din imobilul în care era găzduită şi cu ajutorul organelor de poliţie TF a plecat cu trenul spre Bucureşti şi apoi spre Tecuci.
Cealaltă minoră, partea vătămată P.N., fusese racolată de către L.D. şi U.R.E., după ce au aflat de la martorul L.Şt. că se află într-o situaţie materială şi familială dificilă.
Cei doi inculpaţi au încercat să recupereze actul de naştere, actul de identitate şi paşaportul de la părinţii minorei, apelând chiar şi la lucrătorii de poliţie din comunele Bistreţ şi Bârca, cărora le-au spus că intenţionează să o ajute pe minoră prin angajare în Craiova la un magazin ce aparţinea lui U.R.E., însă nu a reuşit, deoarece tatăl minorei nu a fost de acord să-i dea acesteia actele, motivând că trebuie să-şi continue studiile.
În perioada următoare inculpata U.R.E., s-a deplasat de mai multe ori în comuna Bârca cu un autoturism BMW proprietate personală, pe care l-a condus fără a poseda permis de conducere, pentru a o convinge pe minoră să meargă la Craiova.
În cele din urmă, minora a reuşit să intre în posesia actelor şi s-a deplasat la domiciliul lui L.D., folosindu-se de suma de 100.000 lei primită de la U.R.E.
Cealaltă parte vătămată N.M. a fost dusă în domiciliul lui L.D. de către U.R.E., însă nu au putut fi stabilite împrejurările în care a fost racolată, deoarece nu a putut fi audiată, fiind plecată de la domiciliu cu adresă necunoscută, iar inculpata a negat orice implicaţie în cauză.
Părţile vătămate P.N. şi N.M. au plecat în luna septembrie 2003 în Italia, fiind cazate în acelaşi imobil în care au locuit anterior şi celelalte părţi vătămate.
Împreună cu acestea, în aceeaşi perioadă a fost în Italia şi minora T.D.
Ieşirea din ţară a părţilor vătămate s-a făcut, în ziua de 28 septembrie 2003, cu autoturismul BMW proprietatea lui U.R.E., condus de aceasta.
Părţile vătămate au consimţit să plece cu inculpata în Italia, întrucât au avut promisiunea acesteia şi a celorlalţi doi inculpaţi că vor lucra în baruri şi restaurante şi că vor practica prostituţia sau alte activităţi nelegale.
Odată ajunse în Italia, părţilor vătămate li s-au oferit două posibilităţi şi anume să fure, sau să se prostitueze. Pentru că nu se pricepeau la furat, concluzie la care inculpata U.R.E. a ajuns după ce le-a pus să dea probe, părţile vătămate au fost obligate să se prostitueze.
Practicarea prostituţiei s-a făcut în pădurea de lângă localitatea Ostia, acolo fiind duse cu autoturismul de către inculpata U.R.E. şi de către numitul T.E. zis C., acesta fiind frate vitreg cu minora T.D.
Această stare de fapt a fost reţinută în baza probelor administrate, respectiv procese verbale încheiate de organele de poliţie, declaraţii de martori, procese verbale de transcriere a înregistrărilor audio, procese verbale de recunoaştere, copii paşapoarte, adrese ale I.G.P.F., declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, raport de expertiză tehnică, etc.
Cu privire la inculpaţi, prima instanţă a constatat că aceştia au avut o atitudine oscilantă, existând declaraţii în care recunosc şi altele în care neagă săvârşirea faptelor la urmărirea penală sau la instanţă.
În esenţă însă, în declaraţiile date la instanţă, inculpaţii au negat comiterea faptelor, prezentând diferite motive ale legăturilor lor cu părţile vătămate.
Astfel, inculpatul L.D. a susţinut că deplasarea sa în Italia a avut legătură cu o operaţie la coloană şi cu un tratament medical, iar în ceea ce priveşte relaţiile cu părţile vătămate a precizat că a împrumutat pe unele dintre acestea cu sume de bani pe care acestea le-au restituit.
Inculpata U.R.E. a arătat la instanţă că nu a săvârşit faptele pentru care a fost trimisă în judecată şi că recunoaşterea de la urmărirea penală se datorează şocului în care a fost în momentul în care i s-a adus la cunoştinţă acuzaţia.
În ceea ce priveşte pe M.G.S. şi acesta a negat că ar avea vreo legătură cu ieşirea din ţară a părţilor vătămate sau cu practicarea prostituţiei de către ele în Italia.
Prima instanţă a reţinut şi faptul că o parte din părţile vătămate au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, deoarece ar fi fost ameninţate de organele de poliţie sau cu ocazia repatrierii din Italia, pe Aeroportul Otopeni au dat declaraţie al căror conţinut nu-l mai cunosc.
Cu toate acestea, instanţa de fond, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a reţinut ca fiind corectă starea de fapt prezentată de rechizitoriu.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat că infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor, deoarece nu este condiţionată de elementul constrângerii, constrângerea fiind o modalitate distinctă prin care se consumă infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Mai mult, s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001 au un conţinut identic raportat la latura obiectivă şi existând un concurs de texte penale este aplicabilă legea specială, respectiv dispoziţiile Legii nr. 678/2001 şi nu cele ale art. 329 C. pen.
Ca atare, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Totodată s-a reţinut că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 678/2001 au fost abrogate prin Legea nr. 39/2003 şi în consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a celorlalte fapte, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001.
La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanţă făcând o referire generală la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi la circumstanţele personale ale inculpaţilor, a reţinut circumstanţe atenuante pentru fiecare dintre aceştia.
S-a dispus confiscarea de la inculpaţi în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a sumelor de bani rezultate în urma săvârşirii infracţiunilor, iar în ceea ce priveşte autoturismul marca BMW proprietatea lui U.R.E. s-a constatat că nu se poate dispune confiscarea acestuia, întrucât nu s-a făcut o dovadă deplină, că autoturismul respectiv este proprietatea exclusivă a inculpatei.
Cu privire la imobilele din Craiova, unde au fost cazate părţile vătămate, în baza adresei nr. 28216 din 1 iunie 2004 a A.F.P., prima instanţă a constatat că inculpaţii M.G.S. şi L.D. nu sunt proprietarii acestor imobile, şi în consecinţă, ele nu pot fi supuse confiscării.
De asemeni, constatându-se că certificatul de înmatriculare seria 002997196 şi cartea de identitate a autoturismului Mercedes sunt false, s-a dispus anularea acestora.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii.
În apelul parchetului, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi neaplicarea în cauză a art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat în esenţă că în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, de săvârşirea în mod repetat a acestora şi de împrejurarea că inculpaţii au profitat de faptul că tinerele proveneau din familii nevoiaşe, nu se impunea în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a mai arătat că achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., este greşită, deoarece această infracţiune se realizează sub aspectul laturii obiective prin mai multe modalităţi, nu doar prin constrângere, una dintre modalităţi fiind în speţă aceea de a îndemna şi înlesni prostituarea părţilor vătămate.
În fine, s-a arătat că potrivit declaraţiei inculpatei U.R.E., autoturismul marca BMW cu care părţile vătămate au fost transportate la 28 septembrie 2003 în Italia, aparţine acesteia, iar potrivit adresei Primăriei Craiova, L.D., figurează în evidenţe cu un autoturism Cielocu care, potrivit declaraţiei date de P.N. acesta s-a deplasat de mai multe ori în comuna Bârca, în scopul atragerii ei şi obţinerii actelor de identitate de la părinţi, pentru a fi transportată în Italia, acţiuni ce realizează activitatea de recrutare.
Inculpatul M.G.S. în apelul formulat, făcând referire la declaraţiile date de părţile vătămate în faţa instanţei, a arătat că faptele pentru care este cercetat nu există, şi a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Într-o teză subsidiară s-a arătat că faptele nu pot întruni în concurs elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi ale celei de proxenetism, iar în speţă, întrucât părţile vătămate cunoşteau că deplasarea în Italia se face în scopul de a practica prostituţia, nu poate fi reţinută decât infracţiunea de proxenetism pentru care s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi pronunţarea un ei pedepse egale cu pedeapsa deja executată.
Inculpata U.R.E. a solicitat într-o primă teză achitarea pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, întrucât nu este întrunită latura obiectivă, părţile vătămate declarând că au fost împrumutate cu bani de către inculpată, şi ca atare, nu au făcut altceva decât să-i restituie acesteia toate aceste sume, inculpata neobligându-le la practicarea prostituţiei.
Într-o teză subsidiară, inculpata U.R.E. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate până la minimul general şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Inculpatul L.D. nu a motivat în scris apelul formulat, acesta fiind susţinut oral şi solicitându-se în principal achitarea pentru infracţiunea de trafic de persoane, întrucât nu există latura obiectivă, părţile vătămate fiind forţate de organele de poliţie să declare la urmărirea penală într-un anume fel; de altfel, s-a arătat că hotărârea nu menţionează în mod cert şi concret, ce acte materiale a efectuat acest inculpat.
În subsidiar, s-a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea considerabilă a pedepsei, având în vedere lipsa de antecedente penale şi starea de sănătate, iar ca modalitate de executare, aplicarea art. 81 C. pen.
Toţi inculpaţii au solicitat respingerea apelului formulat de parchet, invocând faptul că soluţia de achitare cu privire la infracţiunea de proxenetism este corectă.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 520 din 22 noiembrie 2004, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj formulat împotriva sentinţei penale nr. 528 din 2 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj şi a respins apelurile inculpaţilor L.D., U.R.E. şi M.G.S. declarate împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor L.D., U.R.E. şi M.G.S., după cum urmează:
- din infracţiunile prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I alin. (4), teza III, raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., într-o infracţiune prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi o infracţiune prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
1. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului L.D. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpata U.R.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Înlătură art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată aceleeaşi inculpate, pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
3. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul M.G.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001 condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorează pedepsele aplicate în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an închisoare şi în baza art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului M.G.S. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine starea de arest a inculpaţilor M.G.S. şi U.R.E. şi deduce detenţia în continuare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au declarat recurs parchetul şi cei trei inculpaţi şi anume M.G.S., U.R.E. şi L.D.
Prin recursul declarat de parchet, se critică hotărârea instanţei de apel, pentru eronata apreciere a probelor şi stabilirea nejustificată a unor pedepse doar la limita minimă, motiv pentru care se solicită majorarea acestora.
Se mai cere a se dispune şi confiscarea specială a autoturismului marca BMW, înmatriculat în Italia, folosit la săvârşirea infracţiunilor de către inculpata U.R.E., potrivit art. 19 din Legea nr. 678/2001.
Prin recursurile declarate de cei trei inculpaţi se solicită, printr-un motiv comun şi în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate în apel, până la limita timpului deja executat prin arestarea lor preventivă, fie, menţinerea sancţiunilor aplicate de către instanţa de fond.
Ca motive distincte, inculpatul L.D., în principal, a cerut restituirea cauzei la parchet, pentru refacerea probatoriului în special în ceea ce-l priveşte, acesta fiind incert, incomplet sau după reanalizarea probelor să se dispună achitarea sa potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Inculpaţii U.R.E. şi M.G.S., în principal au solicitat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, pentru considerentul de a nu fi fost pusă în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice, dispusă de această instanţă.
Recursurile sunt fondate doar pentru considerentul invocat din oficiu şi prioritar, faţă de cele ale recurenţilor, ce va fi analizat.
Astfel, verificându-se actele şi probatoriul administrat, din oficiu, se constată că atât instanţa de fond, precum şi cea de apel, au pronunţat hotărâri lovite de nulitate absolută, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., în sensul că, întreaga cercetare judecătorească (fond şi apel) s-a desfăşurat în şedinţe de judecată publice, deşi legea specială aplicată corect în cauză, şi anume Legea nr. 678/2001, cu modificările sale ulterioare, prin art. 24 alin. (1) „prevede altfel" şi anume că, şedinţele sunt nepublice în „cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13" (cazul în speţă).
Astfel, dacă în procesul penal român, legislaţia în vigoare, prevede în art. 290 alin. (1) C. proc. pen. că, publicitatea şedinţei de judecată este regula, dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, (ca lege specială) ce reglementează obiectul dosarului penal de faţă, şi care primează deci, legii generale, constituie o excepţie de la regula comună susmenţionată.
Coroborând deci, aceste prevederi legale cu motivul de casare cuprins la pct. 4 al art. 3859 C. proc. pen., ce arată că: „şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel" şi care incident se ia în considerare totdeauna din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, urmează să constate că, întreaga cercetare judecătorească (fond şi apel) este lovită de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. (desfăşurându-se în şedinţe de judecată publice) şi această sancţiune penală, „nu poate fi înlăturată în nici un mod şi se invocă în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu" potrivit alin. (3) din acelaşi text.
În consecinţă, numai pentru considerentul invocat din oficiu, recursurile vor fi admise, casate ambele hotărâri pronunţate şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Dolj, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Totodată potrivit art. 38516 alin. (2), art. 381 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., subzistând temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor U.R.E. şi M.G.S., menţine privarea de libertate a acestora.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond, urmează a avea în vedere şi criticile, aduse de parchet şi de către cei trei inculpaţi prin recursurile de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii U.R.E., M.G.S. şi L.D. împotriva deciziei penale nr. 520 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 528 din 2 iulie 2004 a Tribunalului Dolj, secţia penală şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Menţine starea de arest a inculpaţilor U.R.E. şi M.G.S.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3535/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 354/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
