ICCJ. Decizia nr. 397/2005. Penal. Art.197; 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 397/2005
Dosar nr. 5513/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 4 mai 2004 a Tribunalului Mureş, după o primă casare cu trimitere spre rejudecare, a fost condamnat, printre alţi inculpaţi şi inculpatul K.G. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Totodată, tribunalul a dedus din pedeapsă reţinerea de o zi şi l-a obligat pe inculpat, precum şi pe alţi inculpaţi, condamnaţi în cauză, să plătească părţii civile B.E. câte 174.000 lei cheltuieli judiciare şi la 1.150.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată B.E. în etate de 27 ani, era cunoscută în localitate drept o handicapată, fiind suferindă de oligofrenie gr. I şi cu discernământ diminuat.
În ziua de 14 iunie 2001 partea vătămată a fost întâlnită în centrul comunei Sângiorgiu de Pădure, în staţia de autobuz, de către martorul V.I. ce se deplasa cu o autocamionetă personală împreună cu inculpatul S.G., şi ştiind că prezintă afecţiuni psihice, a luat-o, în autovehicul pentru a o transporta în localitatea Sovata unde locuia.
În aceeaşi zi inculpatul S.G. a întâlnit pe partea vătămată în zona gării din localitatea Sîngiorgiu de Pădure şi împreună cu inculpaţii O.I., O.D.R., S.T. şi I.P. au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată lângă cântarul gării şi apoi pe câmp, lângă nişte căpiţe de fân, prin constrângere fizică şi lovirea acesteia cu palmele.
În continuare, partea vătămată a fost dusă la locuinţa inculpatului S.G. şi prin constrângere fizică a avut raporturi sexuale cu inculpaţii K.P., O.D., O.D.R., O.I. şi M.L.A.
Lângă căpiţele de fân, pe câmp a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată şi inculpaţii K.G. în timp ce aceasta plângea.
Prin Decizia penală nr. 143 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul K.G., prin care susţinea că era minor la data comiterii faptei şi solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul K.G., care a solicitat a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a întreţinut raport sexual cu partea vătămată, cu consimţământul acesteia, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi deasemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată B.E. a susţinut că inculpaţii, pe care îi cunoştea, au întreţinut raporturi sexuale cu ea prin constrângere fizică, lovire şi ameninţare.
Declaraţiile sale se coroborează cu declaraţiile altor inculpaţi condamnaţi în cauză (O.I. şi O.D.R., care i-au sustras prin violenţă cerceii şi un inel din aur, S.G., M.L.A., S.T. şi O.D.) care confirmă actele de violenţă exercitate asupra părţii vătămate şi cererea acesteia, formulată în timp ce plângea, de a fi lăsată în pace.
Şi inculpatul K.G. a arătat că nu o cunoştea anterior pe partea vătămată şi a întreţinut raport sexual cu aceasta, după ce alţi inculpaţi, în acelaşi loc, au avut raporturi sexuale cu partea vătămată.
Prin urmare, susţinerile inculpatului recurent referitoare la consimţământul părţii vătămate sunt contrazise de probele administrate în cauză sus arătate şi nu pot fi luate în consideraţie de vreme ce partea vătămată care prezintă afecţiuni psihice a fost supusă pe rând la constrângeri fizice, de ceilalţi participanţi.
Însăşi inculpatul recurent recunoaşte participarea celorlalţi făptuitori şi starea de teamă creată, precizând că a părăsit locul faptei la ameninţarea inculpatului S.G., care iniţial şi-a dat acordul să aibă raport sexual cu partea vătămată, după care i-a cerut să plece.
Pentru considerentele ce preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.G., împotriva deciziei penale nr. 143/ A din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3966/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 3971/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
