ICCJ. Decizia nr. 3975/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3975/2005
Dosar nr. 2467/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petiţionarul condamnat G.V., deţinut în Penitenciarul Jilava şi aflat în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, aplicată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a adresat acestei instanţe cu cerere de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale.
A susţinut că este grav bolnav, iar afecţiunile pe care le prezintă nu se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P., punându-l în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
Faţă de obiectul cererii, instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul I.M.L. Mina Minovici, care să stabilească, ce afecţiuni are condamnatul, dacă acestea se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P. şi dacă îl pun în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
În raport de conţinutul raportului medico-legal, de actele şi lucrările dosarului, cum şi de dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., instanţa, prin sentinţa penală nr. 280 din 07 martie 2005, a respins cererea, ca nefondată, pe considerent că, deşi petiţionarul este bolnav, afecţiunile pe care le prezintă se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P, astfel că, nu îl pun în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către condamnat, pe motiv că este nelegală şi netemeinică, întrucât, deşi este grav bolnav afecţiunile pe care le prezintă continuă să se agraveze, punându-i în pericol viaţa, ele nefiind tratabile în reţeaua sanitară a A.N.P.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, a examinat apelul declarat de condamnat, potrivit criticii invocate, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a sentinţei pronunţate în cauză, cum şi din oficiu, şi prin Decizia penală nr. 261/ A din 05 aprilie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
S-a motivat în considerente că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre justă, constând în aceea că, în raport de afecţiunile pe care le prezintă condamnatul, nu sunt temeiuri care să ducă la întreruperea executării pedepsei, deoarece acestea se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P., nepunându-l în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs, potrivit art. 3853 C. proc. pen., de către recurent, care în motivele scrise, cum şi cu ocazia susţinerilor orale, a criticat hotărârile pronunţate în cauză, ca fiind vădit nelegale şi esenţial netemeinice, sub aspectele arătate în apel.
Examinând recursul declarat, în raport de critica arătată, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 171 şi 18 de la art. 3859 C. proc. pen., în sensul că instanţele au comis o eroare gravă de fapt, cu privire la starea sa de sănătate, iar hotărârile sunt contrare legii, cum şi din oficiu, potrivit alin. (3) de la pct. 21 al aceluiaşi articol, se constată că recursul de faţă este nefondat pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă pe baza unei expertize medico-legale, când se constată că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, situaţie în care, aceasta se întrerupe până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa.
Din conţinutul raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, la data de 08 februarie 2005, rezultă că recurentul condamnat prezintă ca afecţiuni „edentaţie subtotală maxilară" şi „edentaţie termino – fronto - terminală mandibulară".
Se precizează că aceste afecţiuni se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P, cu respectarea indicaţiilor terapeutice (protezare) şi nu îl pun în imposibilitatea executării pedepsei.
Faţă de conţinutul raportului de expertiză medico-egală şi de dispoziţiile imperative ale textului menţionat mai sus, se constată că recurentul nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa de 5 ani, întrucât afecţiunea pe care o prezintă se poate trata în reţeaua sanitară a A.N.P.
Aşa fiind, se constată că instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, astfel că, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 261/ A din 5 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3971/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 398/2005. Penal. Art.211,192 c.pen. Recurs → |
|---|
