ICCJ. Decizia nr. 3966/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3966/2005
Dosar nr. 2949/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1928 din 24 august 2004, Judecătoria Medgidia a condamnat, printre alţii, pe inculpatul d.c. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) alin. (2) şi a art. 76 lit. c) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la data rămânerii definitive a hotărârii.
Totodată, s-a constatat că inculpatul era arestat în altă cauză.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată SC D.M. SRL Medgidia şi inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu coinculpatul A.E., a sumei de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 26 ianuarie 2004, inculpatul, în compania a încă doi tineri, a consumat alcool într-un local din incinta gării Medgidia. La un moment dat el, observând că nu se află prin preajmă alte persoane, inculpatul s-a hotărât să spargă geamul unei tonete, de aici luând 40 pachete de ţigări, 2 pachete cafea, 18 brichete, 39 pachete cu gumă de mestecat şi 4 cutii cu bomboane, bunurile punându-le într-o sacoşă.
Când s-a apropiat şi coinculpatul, D.C. l-a îndemnat să fure, cei doi prieteni ai săi primind rolurile de paznici.
Bunurile sustrase au fost, în mare parte, găsite asupra inculpatului.
În ambele faze ale procesului penal, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Împotriva sentinţei, a declarat apel C.R., în cererea de apel acesta menţionând că a promovat această cale de atac „pentru D.C., deţinut".
Tribunalul Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 362 din acelaşi cod, prin sentinţa penală nr. 63 din 27 ianuarie 2005, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpat, prin intermediul numitului C.R.
Instanţa de apel, alături de temeiul legal vizând lipsa calităţii procesuale a persoanei care a declarat apel în numele inculpatului, a reţinut că la data comunicării sentinţei primei instanţe, respectiv 31 august 2004, D.C. a făcut cunoscut, în scris, că nu formulează apel.
Împotriva celor două hotărâri, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind nelegalitatea şi netemeinicia lor.
Într-un prim motiv, recurentul a cerut trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, sens în care a susţinut că persoana care a formulat cererea de apel în numele său, este tatăl său vitreg şi s-a înţeles cu el să declare apel, iar un alt motiv, a vizat individualizarea pedepsei, considerată a fi prea severă.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 242 din 19 aprilie 2005, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de recurs, inculpatul, în termenul legal, a declarat un nou recurs, motivat pe considerentele că apelul a fost formulat pentru sine, de tatăl său vitreg şi, ca atare, persoana indrituită avea calitatea procesuală legală, precum şi pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, .. deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de .. curţi de apel ..
În aceste condiţii, inculpatul, declarând un nou recurs împotriva unei decizii pronunţate în recurs, acest al 2-lea recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 242 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3960/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 397/2005. Penal. Art.197; 211 c.pen. Recurs → |
|---|
