ICCJ. Decizia nr. 402/2005. Penal. Leg.87/1999. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 402/2005
Dosar nr. 5360/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 612/1998, Judecătoria Slatina l-a condamnat pe inculpatul A.A. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
S-a constatat că pedepsele de un an închisoare şi 10 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 şi art. 291 C. pen., sunt graţiate, potrivit art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Hotărârea a rămas definitivă la 11 aprilie 1998, întrucât prin Decizia penală nr. 670/1998 Tribunalul Olt a respins apelul inculpatului ca tardiv formulat, iar Curtea de Apel Craiova a respins, prin Decizia penală nr. 1705/1998, recursul împotriva deciziei sus citate, ca nefondat.
În baza hotărârii de condamnare, s-a emis mandat de executare, inculpatul fiind încarcerat de la 3 septembrie 1998 până la 6 septembrie 1999, când s-a liberat condiţionat.
Instanţa care a pronunţat sentinţa penală nr. 612/1998 a reţinut că la 27 iunie şi la 10 iulie 1995, inculpatul a introdus în ţară două combine agricole de recoltat, achiziţionate din Germania cu câte 17.000 mărci germane, prezentând la vamă două facturi pe care le-a falsificat, înscriind ca preţ, al fiecărei combine, suma de 300 mărci germane, cu scopul diminuării taxelor vamale.
În urma promovării unui recurs în anulare, Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia penală nr. 4692 din 15 decembrie 1999, a admis recursul, a casat toate cele trei hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Slatina.
În fond, după casare, prin sentinţa penală nr. 1555/2000 Judecătoria Slatina l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de evaziune fiscală şi l-a condamnat la câte 10 luni închisoare, pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, constatând aceste pedepse ca fiind graţiate, conform Legii nr. 137/1997.
Prin Decizia penală nr. 132/2001, Tribunalul Olt a admis apelul inculpatului, a desfiinţat ultima sentinţă şi a trimis cauza, din nou, spre rejudecare.
Instanţa de trimitere, prin sentinţa penală nr. 1798/2001 a dispus achitarea inculpatului pentru toate cele trei infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Prin Decizia penală nr. 355/2002 Tribunalul Olt a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, a desfiinţat sentinţa penală nr. 1798/2001 şi rejudecând cauza l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat, conform art. 81 C. pen., precum şi la două pedepse de câte 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material şi uz de fals. S-a constatat că ultimele două pedepse sunt graţiate conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de inculpat, l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, menţinând dispoziţiile privind condamnarea acestuia pentru infracţiunile de fals material şi uz de fals, precum şi constatarea graţierii celor două pedepse de câte 10 luni închisoare.
Împotriva ultimelor hotărâri, în termen legal, la data de 24 septembrie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., solicitând casarea parţială a acestora şi înlăturarea dispoziţiei privind constatarea graţierii celor două pedepse de câte 10 luni închisoare.
S-a motivat că instanţele au făcut o greşită aplicare a Legii nr. 137/1997, creând inculpatului o situaţie mai grea, atâta timp cât i-au atras atenţia, potrivit art. 10 din sus citata lege, că dacă până la 12 noiembrie 2005 va mai săvârşi vreo infracţiune, va executa şi pedepsele cu privire la care a beneficiat de graţiere. Or, inculpatul executând din pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru evaziune fiscală, perioada de la 3 septembrie 1998 la 6 septembrie 1999, trebuia să se constate că pedepsele pentru faptele concurente de fals şi uz de fals, sunt executate.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 36 alin. (1) şi (2) C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi art. 35 C. pen., ca şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
Alin. (3), al textului sus citat, prevede că dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
În acelaşi timp se constată că potrivit art. 88 alin. (1) teza II C. pen., timpul arestării preventive se scade din durata pedepsei pronunţate şi atunci când condamnatul a fost judecat pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost achitat pentru fapta care a determinat arestarea preventivă.
Totodată, potrivit art. 120 C. pen., graţierea are ca efect, înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei.
În cazul inculpatului A.A., se constată că acesta după ce a executat în perioada 3 septembrie 1998 – 6 septembrie 1999, o parte din pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, ulterior prin Decizia penală nr. 1460/2002 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru această infracţiune. Prin aceeaşi hotărâre s-au menţinut greşit dispoziţiile din Decizia penală nr. 355/2002 a Tribunalului Olt potrivit cărora pedepsele de câte 10 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunile concurente, de fals material şi uz de fals, sunt graţiate.
Or, corect, instanţa trebuia să constate că pedepsele respective sunt executate, atâta timp cât inculpatul a fost încarcerat şi a executat mai mult de 10 luni închisoare, dintr-o pedeapsă aplicată pentru o faptă concurentă, chiar dacă a fost achitat pentru acea faptă.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 4141 C. proc. pen., raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiţând recursul în anulare, va casa parţial Decizia penală nr. 355 din 5 iunie 2002 a Tribunalului Olt şi Decizia penală nr. 1460/2002 a Curţii de Apel Craiova, numai în sensul sus arătat, înlăturând dispoziţia privind graţierea celor două pedepse de câte 10 luni închisoare şi constatând că acestea sunt executate integral, conform art. 88 alin. (1) teza II C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1798 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei Slatina, deciziei penale nr. 355 din 5 iunie 2002 a Tribunalului Olt şi deciziei penale nr. 1460 din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat A.A.
Casează parţial Decizia penală nr. 355 din 5 iunie 2002 a Tribunalului Olt şi Decizia penală nr. 1460 din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, numai cu privire la constatarea graţierii pedepselor de câte 10 luni închisoare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Înlătură dispoziţiile privind constatarea graţierii acestor pedepse conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Constată că aceste pedepse au fost integral executate în condiţiile art. 88 alin. (1) teza II C. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 404/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
