ICCJ. Decizia nr. 400/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 400/2005
Dosar nr. 370/2003
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 21 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Arad au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. N.A. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e), g) şi i) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 acelaşi inculpat a fost condamnat la un an închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 6 august 1998 la 1 noiembrie 1998.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. I.V. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin înlăturarea alin. (3) din art. 209.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. N.T. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin înlăturarea art. 209 alin. (3) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2993 din 6 noiembrie 1995 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă G.T.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 324 din 11 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-au admis apelul procurorului şi cele declarate de inculpaţii N.A. şi I.V., s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Prin încheierea nr. 2781 din 30 mai 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, s-a admis cererea petiţionarului N.A. şi s-a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Prahova.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 392 din 27 septembrie 2002, a dispus condamnarea următorilor inculpaţi:
1. N.A. după cum urmează:
- în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), după schimbarea încadrării juridice, la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat;
- în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu număr fals de înmatriculare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 iunie 1998 la 1 noiembrie 1998.
2. I.V., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice.
Conform art. 61 C. pen., s-a menţinut beneficiul liberării condiţionare privind restul de pedeapsă de 1530 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 228/1994 a Judecătoriei Deva.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie la 1 noiembrie 1998.
3. N.T. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2993/1995 a Judecătoriei sector 5 şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată urmând ca în final să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire şi s-a respins acţiunea civilă.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 21 ianuarie 1998, cei trei inculpaţi s-au dus la Arad împreună cu martora T.C. cu autoturismul inculpatului N.T. urmărind sustragerea unui autoturism pentru inculpatul N.A. În acest scop s-au deplasat în cursul serii în faţa restaurantului T.R. din Arad.
Inculpatul N.A. a rămas în maşina inculpatului N.T., timp în care ceilalţi doi coinculpaţi au sustras prin folosirea unor chei potrivite, autoturismul marca Mercedes proprietatea părţii vătămate G.T., în valoare de 80.000.000 lei.
La volanul maşinii sustrase s-a urcat apoi inculpatul N.A. şi a plecat spre Bucureşti, unde ceilalţi s-au întors cu maşina inculpatului N.T.
Ulterior inculpatul N.A. s-a prezentat la R.A.R. Bucureşti pentru a schimba culoarea maşinii. Aici inculpatul a luat legătura cu G.A., inginer mecanic care a făcut toate menţiunile de schimbare a culorii şi de identificare a autoturismului, omiţând să verifice efectiv seria caroseriei şi pe cea a motorului datorită afluenţei de autoturisme şi insistenţei inculpatului N.A. care a susţinut că maşina mai fusese verificată sub aceste aspecte, astfel încât autoturismul a fost înmatriculat sub alt număr în condiţii nelegale.
Inculpatul N.A. a condus apoi maşina pe drumurile publice cu numărul de înmatriculare fals.
Apelurile declarate de inculpaţii N.A. şi I.V. au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 2 din 6 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită fiind neîntemeiată susţinerea inculpaţilor că nu au participat la comiterea furtului ci au cumpărat autoturismul.
Inculpaţii au declarat recurs susţinând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită nici în primă instanţă şi nici în apel întrucât erau arestaţi în străinătate şi s-a solicitat în principal casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar inculpatul N.A. a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpatul I.V. este fondat.
Din adeverinţa emisă la 5 ianuarie 2004 de Penitenciarul Almere Binnen, depusă la dosar în copie în limba olandeză şi în traducere legalizată rezultă că inculpatul a fost arestat, la 21 mai 2002, în Olanda şi de la data de 29 mai 2002 până la 20 februarie 2004 inculpatul a fost deţinut în acest penitenciar.
Rezultă, astfel că atât la data de 27 septembrie 2002 când s-a judecat cauza în primă instanţă cât şi la data de 6 ianuarie 2003 când a fost soluţionat apelul, inculpatul se afla în stare de arest în Olanda.
Din încheierea din 4 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Prahova rezultă că soţia inculpatului a comunicat instanţei împrejurarea că acesta este arestat în Olanda şi cu toate acestea s-a dispus în continuare citarea inculpatului în Bucureşti.
La termenul din 27 septembrie 2002 soţia inculpatului a depus la dosar în copie tradusă şi legalizată, hotărârea Curţii de Justiţie din Amsterdam din 17 iulie 2002 din considerentele căreia rezultă că inculpatul este arestat.
Cu toate acestea instanţa a considerat legal îndeplinită procedura de citare şi a declarat terminată cercetarea judecătorească procedând la judecarea cauzei.
Tot astfel instanţa de apel, ignorând actele ce atestau că inculpatul la data judecării fondului, se afla în străinătate în stare de arest şi a fost citat la două adrese din Bucureşti, deşi există dovada că nu mai locuieşte acolo, a procedat la judecarea apelului la termenul din 6 ianuarie 2003 citându-l nelegal pe inculpat la adresa avocatului B.O. din Bucureşti deşi inculpatul nu-şi alesese această adresă pentru a fi citat, iar asistenţa juridică era asigurată de un alt avocat desemnat din oficiu de instanţă.
Faţă de cele menţionate, Curtea reţine că procedura de citare a inculpatului I.V. nu a fost legal îndeplinită la judecarea cauzei în primă instanţă şi în apel şi constată existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
Referitor la recursul inculpatului N.A. se constată următoarele:
Susţinerea inculpatului că şi în privinţa sa a fost judecată cauza fără ca procedura să fie legal îndeplinită, nu este fondată.
Astfel, din actele dosarului rezultă că acest inculpat a fost prezent la data când s-a judecat cauza în apel, iar în primă instanţă a fost prezent la două termene (23 martie 2002 şi 4 septembrie 2002) astfel încât, conform art. 291 alin. (3) C. proc. pen., nu a mai fost citat pentru termenul la care s-a judecat cauza.
Se apreciază, de asemenea, că este nefondată critica privind individualizarea pedepselor care sunt corespunzătoare pericolului social concret al faptelor comise având în vedere modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite, urmările produse şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea constată existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., întrucât pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 cade sub incidenţa graţierii conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 543/2002, împrejurare pe care instanţa de apel nu a avut-o în vedere.
Faţă de toate cele menţionate urmează a se admite recursurile şi a se dispune conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea în parte a hotărârilor pronunţate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.V. şi conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., constatarea graţierii pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului N.A., pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii N.A. şi I.V. împotriva deciziei penale nr. 2 din 6 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează, în totalitate, Decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 392 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, în următoarele limite:
- toate dispoziţiile cu privire la inculpatul I.V., pentru care trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
- cu privire la inculpatul N.A. numai sub aspectul omisiunii aplicării graţierii.
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului N.A. şi conform art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 40/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 402/2005. Penal. Leg.87/1999. Recurs în anulare → |
|---|
