ICCJ. Decizia nr. 4102/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4102/2005
Dosar nr. 3925/2005
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2125/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor B.I. şi S.S., pe o durată de 60 zile, începând cu data de 20 iunie 2005.
Totodată, a respins, ca nefondate, cererile de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Bucureşti, formulate de inculpaţii B.I. şi B.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii B.V. şi B.I. au formulat la data de 17 iunie 2005, în dosarul nr. 474/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, o cerere de recuzare a completului de judecată din şedinţa publică din data menţionată, precum şi a întregului colectiv de magistraţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că li s-a încălcat dreptul la apărare şi că există suspiciuni cu privire la obiectivitatea judecătorilor în condiţiile în care s-au formulat mai multe cereri de recuzare a completului, cereri respinse.
S-a reţinut că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., nefiind făcută dovada că judecătorul fondului este interesat în cauză şi nu s-a indicat concret cazul de incompatibilitate al fiecărui judecător din cadrul Tribunalului Bucureşti.
Totodată, s-a mai reţinut că se impune în continuare, menţinerea stării de arest a inculpaţilor B.I. şi S.S.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii B.I., B.V. şi S.S. au declarat recurs, prin care a învederat că nu se impune menţinerea măsurii arestării preventive, solicitând revocarea acestei măsuri.
Recursurile sunt inadmisibile.
Din examinarea încheierii recurate, se reţine că instanţa, Curtea de Apel Bucureşti, investită cu soluţionarea cererii de recuzare a judecătorilor Tribunalului Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. proc. pen., a trimis dosarul la instanţa superioară competentă să judece cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, a dispus cu privire la arestarea preventivă a inculpaţilor, în condiţiile în care toţi judecătorii acestei curţi au fost recuzaţi.
Potrivit art. 52 C. proc. pen., încheierile pronunţate în procedura recuzării şi abţinerii nu sunt supuse nici unei căi de atac, legiuitorul urmărind prin această reglementare să elimine posibilitatea de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale care împietează asupra desfăşurării în condiţii normale a procesului penal.
Acesta a fost şi considerentul pentru care a fost introdus art. 52 alin. (51) C. proc. pen., dându-se astfel posibilitatea instanţei investite cu soluţionarea cererii de recuzare, ca înainte de a se pronunţa asupra acesteia, să dispună cu privire la arestarea preventivă.
Aşadar, întreaga reglementare cuprinsă în art. 52 alin. (51) C. proc. pen., instituie o procedură specială, derogatorie de la dispoziţiile art. 159 – art. 160 C. proc. pen., derogarea referindu-se atât la procedura de soluţionare a aspectelor privind arestarea preventivă, cât şi la caracterul hotărârii pronunţate.
Dispoziţia finală din alin. (51) al art. 52 C. proc. pen., în sensul că instanţa dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege, constituie o normă de trimitere numai cu privire la temeiurile arestării şi durata acesteia, nu şi la acele referitoare la condiţiile procedurale.
Dacă s-ar admite că încheierile pronunţate în procedura recuzării ar putea fi atacate separat cu recurs, s-ar ajunge în situaţia ca, în cazul unor recuzări succesive, să se proroge nelegal competenţa materială a instanţei îndreptăţită să judece recursul cu privire la starea de arest.
Ca atare, recursurile declarate de inculpaţi urmează a fi respinse, ca inadmisibile, astfel că toate celelalte critici vizând fondul cauzei (relevate de apărătorii inculpaţilor şi de către aceştia personal) nu vor fi examinate.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii B.I., B.V. şi S.S. împotriva încheierii din 17 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2125/2005.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4101/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 411/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
