ICCJ. Decizia nr. 4091/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4091/2005
Dosar nr. 3262/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul penal nr. 1740/2005, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Giurgiu, formulată de inculpatul D.C. la termenul din 18 mai 2005, în dosarul nr. 311/2004 al Tribunalului Giurgiu.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 19 mai 2005, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe cererea de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Giurgiu, formulată la termenul de judecată din 18 mai 2005 de către inculpatul D.C. în dosarul nr. 311/2004 al Tribunalului Giurgiu.
În motivarea cererii se susţine în esenţă că judecarea cauzei la Tribunalul Giurgiu nu este posibilă, întrucât asupra magistraţilor acestei instanţe planează suspiciunea de părtinire şi subiectivism, de acoperire a intereselor directorului B.P., sucursala Giurgiu, cu atât mai mult cu cât o serie de magistraţi au luat credite de la această unitate bancară.
În plus, se susţine că împotriva membrilor completului desemnat să-i judece cauza în care are calitatea de inculpat pe rolul Tribunalului Giurgiu, a formulat plângere penală pentru săvârşirea faptelor sancţionate de art. 246, art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În drept, petentul a invocat prevederile art. 48 şi urm. C. proc. pen.
Curtea reţine că în situaţia în care recuzarea priveşte întreaga instanţă, cererea trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al instanţei recuzate.
În speţă, deşi inculpatul a formulat o asemenea cerere el nu a înţeles să indice în concret cazul de incompatibilitate în care se află, nominal, fiecare judecător al instanţei Tribunalului Giurgiu, nefiind întrunite aşadar condiţiile prevăzute de art. 52 alin. (5) C. proc. pen., impuse de legiuitor cu referire la conţinutul cererii de recuzare.
În aceste condiţii, Curtea constată că cererea formulată nu este doar neîntemeiată, ci şi formulată cu vădită rea-credinţă, fiind de natură a afecta judecarea cu celeritate a cauzei, sens în care ea va fi respinsă, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În ce priveşte referirile din cererea de recuzare la membrii completului de judecată pe rolul căruia se află dosarul instanţei de fond, Curtea constată că o eventuală recuzare a acestora, făcută în mod expres de către inculpat nu este de competenţa sa, aceasta urmând a fi soluţionată în condiţiile legii de către instanţa competentă.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petiţionarul D.C. fără a-l motiva.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol, arată că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Cum dispoziţiile alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., au fost abrogate prin articolul unic al OUG nr. 55/2004 şi cum petiţionarul nu a exercitat calea de atac a recursului odată cu fondul cauzei, aşa cum prevede imperativ textul de lege anterior menţionat, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., recursul exercitat apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Abrogarea alin. (7) a fost determinată de necesitatea eliminării neîntârziate a posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care împietează asupra desfăşurării normale a procesului penal.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., raportat la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii din 23 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1740/2005.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii din 23 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1740/2005.
Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 41/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
