ICCJ. Decizia nr. 4101/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4101/2005
Dosar nr. 4009/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 639 din 22 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, în dosarul nr. 2775/P/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului O.I. în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav şi 4 ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 12 ani închisoare sporită cu 3 ani, inculpatul executând în final 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 11 martie 2000 la zi.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 10 martie 2000, inculpatul O.I., folosindu-se de un cuţit a lovit partea vătămată O.F. în zona suprasternală şi ulterior cu o nouă lovitură în piciorul stâng.
În aceleaşi împrejurări, a coborât de la etaj victima S.A., mama părţii vătămate O.I., care s-a deplasat pe hol spre camera inculpatului, în spatele părţii vătămate O.F.
Inculpatul, folosindu-se de acelaşi cuţit, a lovit victima cauzându-i un politraumatism cu plagă înţepat tăiată lombaro-stângă penetrante şi plagă renală stângă care au condus la deces.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel inculpatul O.I.
La termenul din 15 iunie 2005, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Galaţi, în baza prevederilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi, în raport de faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Împotriva încheierii din 15 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul O.I. care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor, inculpatul lovind cu cuţitul două persoane, una dintre acestea decedând după scurt timp, de circumstanţele personale ale inculpatului, dar şi de conduita acestuia, care a avut o poziţie procesuală nesinceră, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Împrejurarea că în cauză a fost pronunţată o hotărâre de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva încheierii din 15 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în dosarul nr. 263/2005.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4102/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
