ICCJ. Decizia nr. 4219/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4219/2005
Dosar nr. 1738/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Covasna s-a dispus condamnarea inculpatului B.R. senior la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuţitului corp-delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.A.S. Judeţul Braşov, suma de 6.199.367 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală aferentă.
S-a constatat că partea vătămată B.R. junior s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul şi fiul său B.R. junior, parte vătămată, gospodăresc împreună.
Partea vătămată se îmbăta mereu şi are comportament violent faţă de membrii familiei, inclusiv faţă de tatăl său, inculpatul.
În noaptea de 7 aprilie 2004, partea vătămată B.R. junior a consumat băuturi alcoolice împreună cu mama şi fratele lui. Toţi s-au îmbătat şi s-au întors acasă unde se odihnea inculpatul B.R. senior după o zi de muncă.
În jurul orei 4 dimineaţa, partea vătămată l-a luat de gât pe inculpat şi l-a înjurat aşa cum făcea de obicei.
Cu partea vătămată agăţată de gâtul său, inculpatul s-a ridicat din pat şi a luat un cuţit din bucătărie cu care a lovit partea vătămată în zona toracică.
Partea vătămată i-a dat drumul din strânsoare inculpatului apoi a ieşit în curte. Văzând că partea vătămată sângerează, inculpatul a luat măsuri pentru a o transporta la Spitalul municipiului Tg. Secuiesc şi ulterior la Spitalul Braşov.
Din actul medico-legal întocmit în cauză, rezultă că urmare agresiunii, partea vătămată R.R. junior a suferit o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 25 zile. Leziunile produse au pus în primejdie viaţa acesteia.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul B.R. senior care o critică pentru nelegalitate, în sensul că deşi nu ştie limba română, în cursul urmăririi penale s-a folosit de această limbă.
Inculpatul mai critică concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, în partea referitoare la punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 62/2005, a admis apelul inculpatului B.R. senior împotriva sentinţei penale nr. 71 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Covasna pe care a desfiinţat-o şi în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea refacerii unor acte de urmărire penală în prezenţa unui interpret autorizat.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen.
În rezumat recursul procurorului motivează că în cauză nu există acte întocmite prin încălcarea dispoziţiilor referitoare la nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen. şi că nu există condiţiile pentru aplicarea art. 333 C. proc. pen., referitor la restituirea pentru completarea urmăririi penale.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 333 alin. (1) C. proc. pen., în tot cursul judecăţii, instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
În cauză, Curtea de Apel Braşov a motivat Decizia de restituire a dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale prin aceea că persoana care a asigurat serviciile de interpret în cursul urmăririi penale nu este interpret autorizat şi prin urmare nu se bucură de prezumţia de a fi neutru cauzei.
Pe de altă parte, reţine instanţa de apel, inculpatul nu a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu.
Aşa fiind, concluzionează instanţa, au fost încălcate garanţiile dreptului la apărare înscrise în art. 6 C. proc. pen.
Motivele invocate de instanţa de apel nu justifică modul de soluţionare a cauzei prin restituire la procuror.
Urmărirea penală efectuată în cauză este completă.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale inculpatul nu a fost asistat de apărător. Este, de asemenea, corectă susţinerea din motivarea deciziei potrivit căreia conform art. 197 alin. (2) C. pen., sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute dispoziţiile referitoare la asistarea inculpatului de către apărător când aceasta este obligatorie potrivit legii.
Din examinarea dispoziţiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la asistenţa învinuitului sau inculpatului, rezultă încă neîndoielnic că asistenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie în cursul urmăririi penal numai când acesta este arestat.
Ori în cauză urmărirea penală s-a finalizat cu inculpatul B.R. senior în stare de libertate.
Aşa fiind, asistarea lui de apărător nu era obligatorie şi prin urmare nu există motivul de nulitate absolută invocat de instanţa apelului.
Cât priveşte folosirea limbii oficiale prin interpret prevăzută de art. 8 C. proc. pen. şi aceste dispoziţii au fost respectate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 128 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la folosirea interpreţilor când una din părţi nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organele de urmărire penală sau instanţa de judecată îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi, în acest ultim caz, el trebuie să fie un interpret autorizat potrivit legii.
Din examinarea textului şi interpretarea acestuia, rezultă fără echivoc că folosirea interpreţilor se asigură fie de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată fie prin desemnare sau alegere de către părţi.
Legea precizează expres în ultima propoziţie că în cazul desemnării sau alegerii de către părţi interpretul trebuie să fie autorizat potrivit legii.
Având în vedere că procedura este de strictă interpretare rezultă că numai în situaţia desemnării sau alegerii interpretului de către părţi este absolut necesar ca interpretul să fie autorizat conform legii, nu şi în cazul asigurării interpretării de către organele de urmărire sau instanţă. A raţiona astfel înseamnă a adăuga la lege ceea ce nu este permis.
Or, din examinarea părţii introductive a deciziei în care este consemnată susţinerea inculpatului, rezultă că în cursul urmăririi penale acestuia i-a fost asigurată folosirea unui interpret de către organul de urmărire penală.
Aşa fiind, în cauză a fost realizată corect cerinţa legală referitoare la folosinţa limbii oficiale prin interpret prevăzută de art. 8 C. proc. pen.
În consecinţă nu există nici un motiv de restituire a cauzei la procuror, în cauză, instanţa de apel făcând o aplicare greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul parchetului, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Braşov pentru continuarea judecării apelului.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar cel pentru interpret din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 62/ Ap din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul B.R.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Braşov pentru continuarea judecării apelului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară desemnat pentru inculpatul B.R. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2005. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4250/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
