ICCJ. Decizia nr. 411/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 411/2005
Dosar nr. 6580/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1219 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.V. – zis G. împotriva sentinţei penale nr. 636 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală atacată, C.V. a fost condamnat în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 1294/1997 a Judecătoriei Buftea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 17 iulie 2001, poliţia a depistat mai multe persoane, printre care şi inculpatul, sustrăgând produse petroliere dintr-o conductă.
Instanţa a reţinut că în cererea de revizuire nu se invocă fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Condamnatul a declarat apel solicitând reducerea pedepsei întrucât aceasta este prea mare în raport de fapta comisă.
Apelul a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 786 din 29 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, reţinându-se că soluţia este legală şi temeinică.
Condamnatul a declarat recurs susţinând că nu este autorul faptei, astfel încât greşit i-a fost respinsă cererea de revizuire.
Recursul nu este fondat.
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face revizuirea numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Conform art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Simpla susţinere a inculpatului că nu a comis fapta, evident nu constituie o împrejurare nouă în înţelesul dispoziţiilor legale menţionate.
Aşa fiind, corect a fost respinsă cererea formulată de condamnat.
Din examinarea cauzei şi din oficiu se constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 786 din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4102/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4201/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
