ICCJ. Decizia nr. 4201/2005. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4201/2005
Dosar nr. 2548/2005
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 14 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus în temeiul art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat detenţia începând cu 23 noiembrie 2003 la zi.
A fost obligat inculpatul la câte 900.000 lei lunar prestaţie periodică pentru fiecare din minorele L.I.L. şi L.A.I., începând cu 21 noiembrie 2003 şi până la majorat.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 400.000 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că inculpatul B.I. era în relaţii de duşmănie cu L.G., deoarece părinţii lui au avut pe rolul Judecătoriei Bacău mai multe procese civile privind revendicarea unei suprafeţe de teren.
În ziua de 21 noiembrie 2003, în jurul orelor 17,00, şi apoi 19,00 - 20,00, inculpatul a mers la un bar unde era gestionar M.P. de unde a cumpărat o sticlă de votcă şi a consumat şi 100 ml votcă.
În bar l-a văzut pe L.G. care consuma şi el băuturi alcoolice.
Inculpatul a mers acasă şi împreună cu cumnatul său au consumat votcă. Ulterior, inculpatul a mers la tatăl său, iar în jurul orelor 20,30 – 21,00, s-a întâlnit cu L.G. pe care l-a lovit cu pumnul în zona feţei, iar după ce acesta a căzut l-a lovit şi cu picioarele în zona toracelui şi a abdomenului. Cu picioarele i-a comprimat toracele şi ulterior în urma loviturilor primite L.G. a decedat.
Când inculpatul a ajuns acasă i-a spus cumnatului său N.V. cum l-a lovit cu pumnii şi picioarele pe L.G. şi l-a lăsat căzut în stradă.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea lui L.G. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei acute interne masive consecinţă directă a traumatismului toraco-abdominal.
La momentul decesului victima L.G. avea o alcoolemie de 2,35 %.
S-a reţinut că situaţia de fapt a fost probată cu procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planşele foto, actele medico-legale, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, privind detecţia psihologică a comportamentului simulat, declaraţiile martorilor, coroborate fiind cu declaraţiile inculpatului.
S-a mai reţinut că din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a fost provocat de către victimă, astfel încât nu a fost reţinută starea de provocare solicitată de acesta.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi persoana inculpatului.
Împotriva sentinţei penale inculpatul a declarat apel în termen legal.
În motivarea apelului a solicitat achitarea arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 114 din 22 martie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat şi a redus pedeapsa aplicată de la 15 ani la 12 ani închisoare, cu reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în condiţiile art. 76 lit. a) şi alin. (2) C. pen.
Celelalte dispoziţii au fost menţinute.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, însă, în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta şi de persoana inculpaţilor se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar pe latură civilă diminuarea prestaţiei periodice la care a fost obligat inculpatul.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat, constând în faptul că, în seara zilei de 21 noiembrie 2003, după ce a lovit victima cu pumnul în zona feţei şi aceasta a căzut, jos fiind, inculpatul a continuat să o lovească şi cu picioarele în zona toracelui şi a abdomenului, comprimându-i totodată cu picioarele toracele pentru ca apoi abandonând-o în stradă, victima decedând la foarte scurt timp după producerea agresiunii.
Inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, aceasta rezultând atât din împrejurările săvârşirii acesteia, respectiv starea de veche duşmănie ce exista între acesta şi victimă cât şi din cruzimea cu care a lovit victima.
Astfel, din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei acute interne masive, consecinţa directă a unui traumatism toraco-abdominal cu fractură de stern, multiple fracturi costale şi rupturi organe interne (plămân, aortă, splină).
Nici reducerea pedepsei nu se impune întrucât în apel instanţa acordând circumstanţe atenuante inculpatului, a redus pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, având în vedere toate circumstanţele săvârşirii faptei şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat dat fiind că la acordarea prestaţiei periodice s-au avut în vedere dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cât şi art. 998 C. civ.
Cum examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la 7 iulie 2005, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 114 din 22 martie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la 7 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei (120 lei noi).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 411/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4219/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
