ICCJ. Decizia nr. 4663/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4663/2005
Dosar nr. 4733/2005
Şedinţa publică din 10 august 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 303/P/2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii S.L.G., P.V.S., P.V. şi D.I. şi a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor S.L.G., N.C.B., I.O.P., B.M.C., M.C.N., P.F., D.A.I., L.C.M., H.A., D.M., D.I., I.E.G., P.V.S., P.I.S., S.V. şi P.V.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată legal şi de asemenea a fost legal menţinută, subzistând în continuare temeiurile prevăzute de art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii: S.L.G., B.C., D.M., D.I., P.I.F., B.M.C., H.A., I.O.P., D.A.I., N.C.B., M.C.N., P.V.S., S.V. şi L.C.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea lor în libertate.
Au susţinut că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru menţinerea măsurii arestării preventive, întrucât nu există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a considerat că nu există probe sau indicii temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen., care să justifice menţinerea lor în stare de arest preventiv.
S-a mai susţinut că au fost încălcate prevederile C.A.D.O.L.F., atât cu privire la dreptul de libertate şi siguranţă prevăzut de art. 5, cât şi cu privire la dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie.
Recursurile nu sunt fondate.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., în cazurile în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect prin încheierea atacată, instanţa a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, şi există motive verosimile de a bănui că inculpaţii ar fi comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată prin Rechizitoriu din 28 decembrie 2004, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi a dispus menţinerea arestării preventive.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpaţilor a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F. referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii au fost arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit infracţiuni.
Sub acest prim aspect se reţine că dispoziţiile art. 5 din Convenţie referitoare la dreptul de libertate şi siguranţă au fost respectate, arestarea preventivă a inculpaţilor şi respectiv menţinerea arestării preventive încadrându-se în cazul de excepţie prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţie, întrucât la dosar există asemenea motive, care în legea procedural penală română îşi au corespondenţa în art. 146, raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că a fost respectat şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie, deoarece cauza penală este dezbătută în public, într-un termen rezonabil (care nu este precizat de Convenţie ci se apreciază de la caz la caz) de o instanţă independentă şi imparţială în limita competenţei stabilită de lege.
Faţă de aceste considerente, recursurile inculpaţilor împotriva încheierii din 19 iulie 2005 a Curţii de Apel Piteşti vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.L.G., B.C., L.C.M., D.M., D.I., P.I.F., B.M.C., H.A., M.C.N., P.V.S., S.V., I.O.P., D.A.I. şi N.C.B. împotriva încheierii din 19 iulie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 303/P/2005.
Obligă recurentul inculpat D.I. la plata sumei de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, iar pe ceilalţi recurenţi inculpaţi la plata sumei de câte 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 4665/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
