ICCJ. Decizia nr. 465/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 465/2005
Dosar nr. 351/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 8410/2004, Tribunalul Bacău a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, dispunând prelungirea arestării preventive a inculpatului Ţ.N., până la 29 ianuarie 2005, respectiv pentru o perioadă de 30 de zile.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi tentativă la omor, prevăzută de art. 20, art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., reţinându-se că la data de 12 octombrie 2003, a tamponat intenţionat autoturismul, ce era condus de victima L.O. Autoturismul se deplasa pe podul Pietrosu din localitatea Zemeş şi, ca urmare a tamponării, a căzut în gol, victima decedând, iar ceilalţi ocupanţi ai autoturismului punându-li-se viaţa în pericol, prin leziunile cauzate.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, care a fost ulterior prelungită.
La data de 23 decembrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru o nouă perioadă de 30 de zile pentru finalizarea cercetărilor.
Reţinând că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive se menţin, prima instanţă a admis sesizarea dispunând prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile, respectiv până la 29 ianuarie 2005.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, care prin apărătorii săi aleşi, la termenul fixat pentru soluţionarea recursului a formulat cerere de recuzare împotriva a doi magistraţi ce compuneau completul de judecată pentru ca, ulterior, să formuleze aceeaşi cerere împotriva întregului colectiv de magistraţi ai instanţei.
La termenul din 17 ianuarie 2005, inculpatul a solicitat să se declare neconstituţionale dispoziţiile art. 52 pct. b C. proc. pen., întrucât, în mod greşit, legiuitorul nu a prevăzut cale de atac împotriva încheirii, prin care s-a soluţionat cererea de recuzare a membrilor completului de judecată.
S-a invocat, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, abuziv, legiuitorul a prevăzut că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare.
S-a solicitat suspendarea judecării cauzei şi trimiterea acesteia la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate formulate.
Curtea de Apel Bacău, prin încheierea nr. 2 din 17 ianuarie 2005 a respins, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 pct. 6 şi art. 159 alin. (9) C. proc. pen., formulată de inculpat privind sesizarea Curţii Constituţionale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că, potrivit art. 52 pct. 6 C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, competentă să soluţioneze o astfel de cerere este instanţa ierarhic superioară, acest text neavând, însă, nici o legătură cu cauza de faţă, situaţie faţă de care, excepţia urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte excepţia invocată, cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 159 alin. (9) C. proc. pen., nici aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă.
În speţă, instanţa fiind investită să se pronunţe numai asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii dispuse (respectiv, prelungirea arestării preventive), excepţia invocată nu are legătură cu cauza de faţă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Inculpatul a declarat recurs şi împotriva acestei din urmă încheieri, solicitând prin apărătorul său revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, în mod corect, instanţa a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 pct. 6 şi art. 159 alin. (9) C. proc. pen., astfel că în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul, declarat de inculpatul Ţ.N., să fie respins, ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.N. împotriva încheierii nr. 2 din 17 ianuarie 2005a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosar nr. 6243/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 466/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
