ICCJ. Decizia nr. 462/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 462/2005
Dosar nr. 22/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1333 din 20 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L. la un an închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 3 august 2004, la zi.
A luat act că partea vătămată J.R. nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul, la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 400.000 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cât şi inculpatul C.L. au declarat apel împotriva sus-menţionatei sentinţe.
Ambele apeluri au vizat individualizarea pedepselor, solicitându-se de către procuror înlăturarea aplicării art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse corespunzătoare, iar inculpatul, dimpotrivă, a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 878/ A din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi în fond a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
S-a computat detenţia preventivă a inculpatului, de la 3 august 2004, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul C.L., criticând-o cu privire la majorarea pedepsei, solicitând respingerea apelului procurorului şi menţinerea sentinţei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii atacate în raport cu probele administrate în cauză, se constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute şi nu sunt contestate.
Nici încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., nu este contestată.
Totodată, se constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este bine individualizată.
Astfel, s-a ţinut seama de gravitatea faptei săvârşite şi de locul şi împrejurările în care a fost comisă.
Totodată, s-a ţinut seama de împrejurările favorabile inculpatului şi a menţinut circumstanţele atenuante acordate de prima instanţă, cărora instanţa de apel le-a dat semnificaţia necesară, coborând pedeapsa cu doi ani sub minimul special de 5 ani închisoare.
Stabilirea pedepsei de către prima instanţă la un an închisoare nu reflectă o justă individualizare, fiind prea blândă în raport cu gravitatea faptei şi nu este suficient de aptă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşadar, pedeapsa de 3 ani închisoare este bine individualizată şi se impune a se menţine în acest cuantum.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului, de la 3 august 2004, la data prezentei decizii.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul avocatului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 878/ A din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 august 2004 la 20 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4616/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 465/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
