ICCJ. Decizia nr. 4774/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 599 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus următoarele:
în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13 octombrie 2004 la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 470 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2808 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului C.F. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13 octombrie 2004 la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 - art. 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C.M.D., personal și asistat de reprezentant legal și în consecință:
Au fost obligați inculpații V.C.I. și C.F., în solidar, la plata sumei de 7.000.000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale către partea civilă C.M.D.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 2.500.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.F., dispunându7-se a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27 septembrie 2004, în jurul orelor 19,50, după ce a terminat cursurile de la Colegiul I.L. Caragiale, partea vătămată C.M.D. a luat tramvaiul nr. 32 din stația RATB Unirii, cu intenția de a se deplasa spre domiciliu.
în stația Regina Maria în același mijloc de transport, au urcat inculpații V.C.I. și C.F., care s-au așezat în apropierea părții vătămate, în partea din spate a tramvaiului.
Inculpatul V.C.I., l-a întrebat pe minorul C.M. cât este ceasul, moment în care acesta din urmă a scos din buzunar telefonul mobil și i-a răspuns că este ora 20,07. Observând telefonul, inculpatul i-a propus lui C.F. să-l sustragă, context în care, după ce partea vătămată a coborât în stația Chirigiu, cei doi inculpați l-au urmat.
După ce ambii s-au apropiat de partea vătămată, V.C.I. a luat-o pe aceasta de după gât și i-a cerut să-i dea telefonul să vorbească la el. La refuzul părții vătămate inculpatul a început să pipăie buzunarul drept al pantalonilor, continuând să o țină de după gât și să îi ceară telefonul, spunând că "trebuie să facă rost de marfă".
în același timp, inculpatul C.F., aflat în spatele părții vătămate, i-a cerut acesteia, pe un ton răstit să scoată telefonul mai repede.
Pe fondul stării de teamă generată de atitudinea celor doi inculpați, superioritatea lor numerică și tonul ridicat folosit, C.M. a scos din buzunar telefonul pe care inculpatul V.C.I. i l-a smuls din mână, cerându-i pe un ton răstit să îi dea drumul.
Totodată, inculpatul C.F. i-a cerut părții vătămate același lucru, moment în care V.C. a reușit să sustragă bunul, cei doi inculpați fugind împreună la stația RATB Chirigiu.
Bunul sustras (telefonul mobil) a fost vândut de inculpați unei persoane necunoscute în schimbul sumei de 2.500.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, cei doi inculpați criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, inculpatul C.F. solicitând, în principal, achitarea sa, întrucât nu el a comis fapta imputată și, în subsidiar, o reducere a pedepsei, motiv de apel și al inculpatului V.C.I.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 465/ A din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați.
împotriva acestei hotărâri, ambii inculpați au declarat recurs.
Recursurile sunt nefondate.
Pe baza materialului probator administrat în cauză și analizat judicios de prima instanță, s-a reținut, în mod corect, că la data de 27 septembrie 2004, în jurul orelor 19,50, cei doi inculpați au deposedat, prin violență și amenințare, pe partea vătămată C.M.D., de un telefon mobil, bunul sustras fiind apoi vândut unei persoane necunoscute.
în drept, fapta lor a primit o calificare corespunzătoare, aceea de tâlhărie comisă asupra unui minor (partea vătămată avea vârsta de 15 ani), într-un loc public, de două persoane împreună, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind circumstanțele reale ale faptei și cele ce caracterizează pe inculpați, reținând în sarcina inculpatului V.C.I. împrejurarea că este o persoană tânără, fără antecedente penale, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege până la 5 ani, iar față de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului C.F. și atitudinea nesinceră adoptată, aplicând o pedeapsă peste minimul special prevăzut de lege, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare ca și interzicerea unor drepturi pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Motivul de recurs vizând achitarea inculpatului C.F., apare de asemenea nefondat.
Din probatoriul aflat la dosar, a reieșit fără putință de tăgadă că ambii infractori au luat hotărârea de a deposeda pe partea vătămată de telefonul mobil. Susținerile părții vătămate s-au coroborat cu procesul verbal de recunoaștere din grup și din fotografiile judiciare prezentate de organele de poliție, dar și cu declarațiile martorei P.M. pe aceste aspecte.
Ele au fost susținute și de inculpatul V.C.I. în faza de urmărire penală când condamnatul a arătat că inițiativa a aparținut ambilor inculpați și au deposedat-o pe partea vătămată de comun acord la coborârea ei din tramvai, împrejurare în care el
l-a ținut de gât și l-a buzunărit pe minorul C.D., în timp ce inculpatul C.F. stătea în spatele lor și cerea imperativ ca partea vătămată să le dea telefonul.
Probele reținute de instanța de fond în acuzarea inculpatului C.F. nu au putut fi infirmate de acesta care a adoptat o atitudine de nerecunoaștere a faptei.
Din această perspectivă și având în vedere că ulterior, în fața instanței de apel inculpatul nu a mai administrat alte probe care să-i susțină nevinovăția, înalta Curte va constata că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, acestea reținând corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, astfel că nu se impune achitarea sa privitor la această faptă.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpații C.F. și V.C.I., vor fi respinse, ca nefondate.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive.
Recurenții-inculpați au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5767/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4768/2005. Penal → |
|---|
