ICCJ. Decizia nr. 5767/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 34 din 21 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1817/2004, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) și art. 44 alin. (21) și alin. (3) C. pen., achitarea inculpatului S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

în temeiul art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.D. dacă nu este arestat în altă cauză.

în temeiul art. 14 C. proc. pen., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă.

Onorariul avocat oficiu în sumă de 400.000 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., reținându-se în fapt, că în noaptea de 27 august 2004, victima L.C. a mers la locuința inculpatului, situată în comuna Valea Ursului, județul Neamț, a intrat în prima cameră și a început să-l înjure și să-l acuze că i-a furat gâștele. Inculpatul a luat toporul de lângă sobă, a ieșit în curte și în momentul când victima a venit după el, a lovit-o cu toporul în zona capului, aceasta a căzut jos și a decedat.

în raport cu probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire, cât și în faza de judecată, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta, fiind în stare de legitimă apărare.

Inculpatul S.D. este căsătorit cu S.M.L., fiind cumnat cu fratele acestuia, victima L.C. între familia inculpatului și victima L.C. se aflau relații de colaborare, ajutându-se reciproc la muncile agricole și în gospodărie.

în ziua de 27 august 2004, părțile au mers la un bar în apropierea casei, în mod separat, unde au consumat băuturi alcoolice.

în jurul orelor 22,00, inculpatul și soția sa au plecat de la bar, victima L.C., rămânând în continuare.

După ce inculpatul împreună cu familia s-au culcat, spre miezul nopții au auzit strigăte pe drum și au recunoscut vocea victimei L.C., care înjura și făcea scandal.

Victima L.C. a intrat în curtea locuinței inculpatului și apoi în camera copiilor, smulgând din balamale ușa de acces. Datorită zgomotelor create, copii s-au trezit din somn și au început să țipe.

Victima L.C. a început să-l înjure pe inculpat, i-a reproșat că fratele acestuia i-ar fi furat gâștele, de asemenea, a amenințat că dă foc la casă cu bricheta pe care o avea în mână și pe care a încercat să o aprindă.

Inculpatul s-a apropiat de victimă pentru a-l scoate afară din camera copiilor, timp în care acesta a început să-l amenințe pe inculpat și să-l lovească cu pumnii în cap.

Inculpatul s-a apărat și s-a retras din fața victimei până a ajuns în colțul camerei de lângă sobă de unde a luat toporul și a ieșit în curte.

Victima a ieșit după inculpat și a mers după acesta, încercând să-l ajungă din urmă, iar inculpatul simțindu-se amenințat de atitudinea violentă a victimei, a rotit toporul în jurul său în scop de apărare, moment în care a fost lovit agresorul, acesta căzând jos.

Ulterior inculpatul a constatat că victima L.C. a decedat.

în raport cu situația de fapt, s-a reținut că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, în condițiile art. 44 alin. (21) și alin. (3) C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul nu a avut intenția de a-l omorî pe agresor, ci aceea de a se apăra.

împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a declarat apel în termen legal.

în motivarea apelului, parchetul a arătat că soluția de achitare este nelegală și netemeinică, întrucât în speță nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunii în stare de legitimă apărare. S-a mai arătat că, nu este îndeplinită condiția privind existența unui atac care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, deoarece acțiunea victimei nu a fost de natură să creeze un pericol grav pentru inculpat și familia sa, aceasta nefiind înarmată. S-a mai susținut că atacul victimei încetase după ieșirea acesteia din casă, astfel încât acțiunea inculpatului de lovire cu toporul a victimei nu s-a mai justificat.

Prin decizia penală nr. 250 din 19 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. 2447/2005, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței penale nr. 34 din 21 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1817/2004, pe care a menținut-o.

S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost suportate de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 44 alin. (21) și alin. (3) C. pen., privind legitima apărare, dispunând în mod legal și temeinic achitarea inculpatului.

S-a considerat că este evident și de necontestat că inculpatul a săvârșit fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept pe timp de noapte a agresorului în locuința sa și prin violență.

De asemenea, este cert că inculpatului i s-a creat o tulburare și o temere pronunțată, ceea ce l-a făcut să depășească limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Așadar, a rezultat că a existat împotriva inculpatului și familiei sale un atac material, direct, imediat, injust și de natură să le pună în pericol grav persoana și bunurile.

împrejurările că agresorul a fost violent, smulgând din balamale ușa de acces, cu care ocazie s-a provocat un zgomot puternic, ceea ce adus la trezirea copiilor din somn și intrarea acestora în panică, prin țipete, că a folosit injurii și lovituri împotriva inculpatului și a amenințat că va da foc locuinței cu bricheta pe care o avea în mână au constituit elemente clare care vin să confirme pericolul grav în care s-a aflat inculpatul și familia sa.

în acest context nu are relevanță faptul că anterior între inculpat și victimă nu au existat conflicte și că agresorul nu era înarmat cu un obiect contondent.

S-a mai reținut faptul că, evenimentele s-au petrecut într-o succesiune rapidă, în interiorul locuinței inculpatului și în curte, starea tensionată și de teamă fiind la același nivel ridicat, neputând fi primită teza acuzării că inculpatul ar fi lovit victima cu toporul, după ce a avut loc o dezamorsare a situației.

Dacă ar fi avut loc într-adevăr o detensionare a situației și inculpatul ar fi ieșit din starea de pericol grav la care a fost supus de agresor, în mod cert acesta nu s-ar mai fi apărat cu toporul și nu ar mai fi avut loc lovirea victimei, tocmai pe considerentul că erau rude și anterior au avut relații bune.

împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și partea civilă L.V.

în motivarea recursului declarat, parchetul a criticat ambele hotărâri pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că în cauză nu poate fi reținută legitima apărare prevăzută de art. 44 alin. (21) și alin. (3) C. pen., ci infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., săvârșită în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece pentru a opera legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal este necesar să fie întrunite cumulativ toate condițiile cerute prin textul de lege, lipsa oricăreia din aceste condiții fiind de natură a înlătura existența legitimei apărări.

Se arată că probele concludente provin de la inculpat, soția lui (primele declarații ale acestora se coroborează între ele, inclusiv cu actul medico-legal, iar începând cu celelalte declarații, continuând cu faza cercetării judecătorești, declarațiile acestora se contrazic între ele și contrazic proba cu acte), raportul medico-legal de necropsie și procesul-verbal de cercetare la fața locului.

Din toate aceste probe a rezultat că victima a pătruns în curte și în prima cameră a locuinței inculpatului S.D. "_ ușa de la intrarea în casă nefiind încuiată, fratele meu a deschis-o, a scos-o din balamale, aceasta a căzut peste găleata cu apă, fratele s-a dezechilibrat_", împrejurare care a rezultat din prima declarație a soției inculpatului, S.M.L. Prin urmare, victima nu a pus în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului, întrucât violența despre care se susține că a folosit-o la pătrunderea în domiciliul inculpatului trebuie analizată în raport cu locul unde a fost săvârșită, persoanele asupra cărora a fost săvârșită (a rezultat că această violență a fost săvârșită asupra obiectelor din jur, întrucât victima nu-și putea controla echilibrul datorită stării de ebrietate) și față de persoana victimei.

Astfel, victima și inculpatul erau în relații apropiate, fiind cumnați, prieteni, vecini, se ajutau reciproc la treburi, avea grijă de copiii inculpatului, în ziua săvârșirii infracțiunii, victima l-a ajutat pe inculpat la construirea unui adăpost pentru animale, neexistând nici un conflict mai vechi între ei și nici înaintea de săvârșirea faptei, astfel că intrarea victimei, neînarmată, în curte și apoi în camera unde dormea inculpatul și familia, nu a fost de natură a induce o acută stare de tensiune și un pericol foarte grav pentru el și familie.

Din acest motiv inculpatul și soția sa au susținut că L.C. nu a ripostat în vreun fel, neluându-l în seamă, fiind vorba de cumnatul lui, acesta fiind beat și neînarmat și nu reprezenta, în această stare, nici un fel de pericol, iar inculpatul, după ce s-a îmbrăcat pentru a-l îndepărta pașnic din casă, a luat toporul de lângă ușă și a ieșit cu victima spre curte, depărtându-se de intrarea în casă.

După ce au parcurs 4-5 metri de la intrarea în casă, victima a fost lovită, din mers, prin surprindere și cu o forță deosebită, cu toporul în cap, L.C. căzând la pământ, prăbușindu-se c urmare a hemoragiei și contuziei cerebrale, consecință a fracturilor de boltă și bază craniană, decedând pe loc.

Parchetul a apreciat că în condițiile în care inculpatul ar fi lovit victima în casă, imediat după pătrunderea în prima cameră, fiind amenințat de cumnatul său cu un pericol material, direct, imediat, injust și grav, ar fi fost întrunite condițiile prevăzute de art. 44 C. pen.

De asemenea, se menționează că reacția inculpatului la provocarea victimei, neînarmată, prin exercitarea unor violențe verbale, a fost exagerată, deoarece atacul victimei, după ieșirea din casă, nu mai era în curs de derulare, fiind întrerupt, nemaiputându-se vorbi de vreo agresiune a victimei care să impună ideea de reacție necesară.

Totodată s-a precizat că victima era o persoană liniștită, ajuta pe oricine îi cerea ajutorul, iar inculpatul era o persoană violentă, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv L.M., B.M., M.E., fiind adevărat, că acest conflict a fost provocat de victimă, însă, nu s-a aflat în stare de legitimă apărare, ci a acționat în condițiile circumstanței legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

în motivele de recurs scrise și depuse la dosar, partea civilă L.V. a considerat hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit curtea de apel a menținut hotărârea de achitare a inculpatului, prin reținerea legitimei apărări în săvârșirea infracțiunii de omor.

Recurentul parte civilă apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legitimei apărări, deoarece aceasta a fost reținută doar în baza declarațiilor inculpatului date în fața instanței, care sunt diferite decât cele date la urmărirea penală și care nu se coroborează cu celelalte probatorii, respectiv planșele fotografice, raportul de necropsie, din care a rezultat că victima nu a smuls ușa din balamale, în spatele ușii se afla găleata cu apă pusă pe un scaun și în momentul deschiderii ei de către victimă, aceasta a lovit găleata pusă pe scaun, care s-a răsturnat, moartea victimei neproducându-se prin lovire cu toporul, prin rotirea acestuia, victima aflându-se în genunchi ori cu fața în jos, cu alcoolemie de 2,90 %o, situație în care nu putea produce sau săvârși un atac material, direct, imediat și injust la adresa inculpatului.

Față de cele expuse, recurentul parte civilă a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii curții de apel și condamnarea inculpatului, conform art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., obligarea inculpatului la cheltuieli de înmormântare, daune morale.

La termenul de astăzi, în recurs, intimatul inculpat a arătat că a fost pus în libertate la 21 februarie 2005.

Procurorul a susținut că recursul declarat de partea civilă este inadmisibil, deoarece în cauză nu a fost exercita apel de către aceasta, iar decizia instanței de apel nu a fost modificată.

Apărătorul intimatului inculpat a fost de acord cu susținerea parchetului privind recursul declarat de partea civilă și a solicitat respingerea acestuia, ca inadmisibil.

Concluziile procurorului, ale apărătorului intimatului inculpat, precum și poziția din ultimul cuvânt a intimatului inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de partea civilă L.V. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu precizările menționate, în dezbateri, în ceea ce privește recursul părții civile și motivele invocate în recursul parchetului ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul părții civile, ca fiind inadmisibil, iar recursul parchetului, ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

în ceea ce privește recursul părții civile L.V.:

Potrivit art. 3851alin. (4) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Din analiza cauzei rezultă că partea civilă L.V. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 34 din 21 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț, iar prin decizia penală nr. 250 din 19 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău nu a fost modificată soluția din sentință, astfel că recursul exercitat de partea civilă cu încălcarea limitelor impuse de norma mai sus menționată, este inadmisibil.

Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău:

Din examinarea coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la stabilirea nevinovăției inculpatului S.D. în săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, urmare a existenței unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv a legitimei apărări, în raport cu situația de fapt reținută.

Astfel, înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că inculpatul S.D., în noaptea de 27 august 2004, s-a aflat într-o accentuată stare de tulburare, concretizată în temerea produsă nu numai de acțiunea violentă a victimei, materializată prin modul de pătrundere în locuința acestuia (bufnituri în poarta de la intrare, smulgerea din balamale a ușii de acces de la camera copiilor, injuriile și amenințările că va da foc casei), dar și a agresiunii directe exercitată de aceasta, prin loviturile aplicate inculpatului cu pumnii în zona capului.

Fapta inculpatului S.D., care în încercarea îndepărtării agresorului din locuință a ieșit primul din interior, având în mână un topor, obiect aflat în preajma sa, fiind urmat de victima L.C. al cărei comportament violent a continuat, pe fondul stării de tulburare, i-a aplicat acestuia o lovitură, la întâmplare, pe întuneric, neavând curent electric, cu toporul, producându-i leziuni în zona capului, ce au avut drept rezultat decesul său, nu constituie infracțiune, deoarece a fost comisă în condițiile legitimei apărări, cauză care exclude caracterul penal al faptei.

înalta Curte apreciază că în cauză a fost efectuat un riguros examen al probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și faza cercetării judecătorești.

Astfel, declarațiile inculpatului S.D. evidențiază nu numai contribuția victimei L.C., concretizată în atacul material, direct, imediat și injust asupra inculpatului S.D., dar și reacția sa de apărare pentru înlăturarea atacului, împrejurările constant arătate în cursul urmăririi penale fiind detaliate în fața instanței "_după aproximativ o oră de la culcare, am auzit gălăgie și scandal pe drum. Puțin după aceea am auzit bufnituri în poarta de la intrarea în curte. Pe urmă m-am pomenit cu cumnatul meu L.C. în camera unde dormeau copii, unde acesta a intrat după ce a smuls ușa de la intrare din balamale. Copiii au început toți să țipe și eu am mers ca să-l scot pe L.C. din casă. Acesta a început să mă înjure și mi-a reproșat că fratele meu i-ar fi furat gâștele. Tot atunci L.C. m-a lovit cu pumnii spunând că eu i-am mâncat un curcan și niște găini. M-am speriat în momentul respectiv și la repezeală am luat un topor care se afla în camera copiilor rezemat lângă sobă și am ieșit imediat afară. Am mers circa 5,6 pași de la ușă și am observat că L.C. vine după mine. Mi-a fost teamă că vrea să mă ajungă din urmă și să mă lovească din nou și atunci din întoarcere am lovit cu toporul împrejurul meu, cu intenția de a-l intimida pe L.C. să nu se apropie mai mult. Precizez că era noapte, nu se vedea bine în jur și când am dat cu toporul nu m-am așteptat să lovesc pe victimă, crezând că se află la o distanță mai mare decât raza în care am învârtit toporul. Am simțit imediat că am nimerit cu toporul în L.C. și acesta în urma loviturii a căzut jos. Nu mi-am dat seama în momentul respectiv în care zonă a corpului l-am lovit, dar victima nu s-a mai ridicat după ce am lovit-o. Am lăsat toporul din mână și am mers și am montat ușa de la intrare la locul ei, iar după aceea i-am spus soției că mă duc să anunț la poliție despre cele întâmplate _. Am lovit o singură dată victima cu toporul și nu-mi dau seama dacă am lovit-o cu tăișul sau cu muchia toporului _. Nu am văzut dacă victima avea ceva în mână atunci când a intrat în camera copiilor, dar m-a lovit cu pumnii și atunci m-am speriat mai tare."

Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarația soției sale S.M.L., sora victimei, martoră, care a asistat nemijlocit la împrejurările faptice și care a confirmat pătrunderea violentă a victimei în locuința lor, dar și riposta inculpatului de a se apăra, aspecte care le-a prezentat în detaliu în fața instanței, respectiv "_Nu adormisem bine, când la un moment dat am auzit gălăgie pe drum și am recunoscut vocea fratelui meu L.C., care înjura și striga în gura mare. Acesta a trecut de poarta noastră, dar după puțin timp s-a întors și l-am auzit când a intrat în curte strigând și înjurând. Imediat după aceea fratele meu a deschis ușa de la intrare cu violență, încât a smuls-o din balamale și a intrat în camera unde se aflau copii. Din camera cealaltă în care ne aflam l-am auzit înjurând și vorbind murdar. Am văzut că avea o brichetă în mână pentru că încerca să o aprindă și săreau scântei. Arăt că nu a reușit să aprindă bricheta, dar amenința tot timpul că o să ne dea foc. Soțul meu atunci, s-a îmbrăcat la repezeală și a mers în camera copiilor cu intenția să-l scoată afară pe L.C. Eu am rămas în cealaltă cameră pentru că eram în haine de culcare. Deși era întuneric complet, pentru că lumina era stinsă și afară era înnorat, am putut vedea totuși că L.C. a sărit la soțul meu și a încercat să îl lovească. Cum soțul meu i-a spus ce caută în casă la noi și să plece acasă și am văzut o învălmășeală între ei din locul în care mă aflam. După aceea soțul meu a ieșit din casă și fratele meu V. a ieșit după el. Am reușit să mă îmbrac între timp și am ieșit și eu în pragul ușii. L-am văzut pe fratele meu căzut lângă soba de afară din fața intrării. Soțul meu s-a întors, m-a împins într-o parte și a așezat la loc ușa care fusese scoasă din balamale. După aceea s-a întors și s-a uitat spre fratele meu, L.C. și s-a mirat de ce acesta nu se mai ridică de jos. Mi-a spus atunci, oare l-oi fi lovit. Pe urmă soțul meu a mers în locul unde era corpul fratelui meu, l-a examinat puțin, s-a întors la mine și mi-a spus că fratele meu este mort și să rămân să am grijă de copii pentru că el merge la poliție să se predea."

De asemenea, declarațiile celorlalți martori, respectiv L.M., B.M., M.E., L.V.D., L.V.C. în care sunt descrise împrejurări anterioare incidentului, aspecte legate de comportamentul ambelor părți, precum și declarațiile martorilor M.D., S.A., care evidențiază aspecte legate de comportamentul inculpatului și victimei se coroborează cu declarațiile inculpatului, soției acestuia, dar și cu planșele fotografice, care ilustrează aspecte ale locului unde a avut loc fapta, poziția victimei, precum și cu raportul medico-legal, care atestă leziunile produse victimei, obiectul vulnerant, poziția acesteia la momentul aplicării loviturii asupra sa.

înalta Curte consideră că în cauză probele administrate au dovedit că fapta inculpatului S.D. a fost comisă în condițiile legitimei apărări, acesta apărându-se de atacul victimei L.C., atac material, direct, imediat, injust îndreptat asupra sa, concretizat prin violențe fizice, dar și amenințări, ce urma să pună în pericol grav persoana inculpatului și familia sa, provocându-i acestuia o stare de tulburare, materializată în temere, care l-a determinat să se apere pentru înlăturarea atacului exercitat asupra sa, apărare necesară pentru înlăturarea pericolului iminent asupra integrității persoanei sale, prin lovirea la întâmplare și pe întuneric cu toporul a victimei, leziunile produse, conducând la decesul acesteia.

Din modalitatea concretă de comitere a faptei a rezultat că inculpatul a acționat pe fondul unei puternice stări de tulburare provocată de atacul victimei, circumscrisă împrejurărilor deja menționate, depășind limitele unei apărări proporționale, prin lovirea acesteia cu toporul, la întâmplare și pe întuneric, suprimându-i viața, ilustrând, însă, scopul urmărit de inculpat, acela de a respinge atacul victimei, ce pătrunsese violent în locuință, respectiv îndepărtarea acesteia de pe proprietatea sa, astfel că acțiunea sa se circumscrie excesului justificat.

Așadar, intenția inculpatului S.D. de a se apăra împotriva agresiunii victimei a fost reflectată de probele administrate, iar prezumția de legitimă apărare nu a fost înlăturată.

înalta Curte nu poate reține criticile parchetului cu privire calitatea de afini a părților, a comportamentului nonviolent al victimei anterior incidentului și nici aspectele referitoare la locul unde ar fi trebuit să se producă fapta, respectiv în locuință, aspecte ce ar exclude incidența legitimei apărări, deoarece dispozițiile legale care reglementează această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei nu prevăd condiții referitoare la vreo calitate a părților, probele administrate evidențiind atacul repetat al victimei și în afara locuinței, astfel că inculpatul a acționat pentru înlăturarea acestui comportament violent continuat al victimei, urmărind îndepărtarea acesteia de pe proprietatea sa, respectiv locuință și curtea imobilului.

înalta Curte consideră că între percepția probelor administrate de către instanțe și soluțiile pronunțate există o deplină concordanță, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., referitor la grava eroare de fapt.

în raport cu cele menționate, înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatând existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă L.V. împotriva deciziei penale nr. 250 din 19 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău.

în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva aceleiași decizii, privind pe intimatul inculpat S.D.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru susținerea intereselor intimatului inculpat S.D. în sumă de 100 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 5770/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4774/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5767/2005. Penal