ICCJ. Decizia nr. 4787/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 520 din 19 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1318/2005 de Tribunalul București, secția I penală, s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul Ț.V.C. și s-a dispus, în baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopirea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare (cu menținerea revocării liberării condiționate a restului de pedeapsă de 329 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 1301 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3809 din 7 iulie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție și pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare (cu menținerea revocării liberării condiționate a restului de pedeapsă de 354 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București) și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 1210 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 84 din 14 ianuarie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul urmând să execute pedepsele cele mai grele de 8 ani închisoare pe care o sporește cu un an închisoare, în final urmând să execute 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada deja executată de la 27 august 2002 la zi.
S-au menținut măsurile de siguranță prevăzute de art. 116 C. pen., de interzicere a dreptului de a se afla pe raza municipiului București pe o durată de 5 ani și a confiscării, conform art. 118 lit. d) C. pen., a sumelor de 100.000 lei și 150.000 lei, luate împotriva condamnatului prin cele două sentințe penale.
S-au anulat mandatele de executare emise anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit hotărârii.
Pentru a da această soluție, prima instanță, a motivat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin cele două sentințe penale au fost săvârșite în concurs real, respectiv înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Totodată în raport de împrejurarea că pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie s-a reținut starea de recidivă post condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., s-a aplicat un spor de un an închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 9 ani închisoare.
Condamnatul a declarat apel solicitând casarea și în fond înlăturarea sporului de un an închisoare apreciind că este îndestulătoare pedeapsa cea mai gravă rezultată din contopire.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 484/ A din 14 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l pe acesta la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Nemulțumit și de această hotărâre, condamnatul Ț.V.C. a atacat-o cu recurs solicitând fie înlăturarea sporului aplicat prin sentință, fie reducerea acesteia, apreciind că pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare este îndestulătoare.
Recursul este nefondat.
Conform art. 34 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător se poate aplica un spor de până la 5 ani.
Recurentul condamnat a demonstrat perseverență deosebită în încălcarea legii penale prin săvârșirea de infracțiuni grave de violență, pentru care i s-au aplicat cele două pedepse de 7 ani și respectiv 8 ani închisoare, anterior având și alte condamnări pentru care i s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 329 și respectiv de 354 zile închisoare.
Ambele infracțiuni s-au comis în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., elemente față de care sporul stabilit de prima instanță, de un an închisoare, este pe deplin justificat.
în consecință, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Ț.V.C. împotriva deciziei penale nr. 484/ A din 14 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, l-a obligat pe acesta să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 (200.000 lei) a reprezentat onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
← ICCJ. Decizia nr. 4814/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4781/2005. Penal → |
---|