ICCJ. Decizia nr. 4814/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 541 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.V. la 7 ani închisoare.
în baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la un an și 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru un rest de pedeapsă neexecutat de 374 zile, aplicat prin sentința penală nr. 1005/2004 a Judecătoriei Buftea care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 C. pen.
S-a dedus prevenția de la 26 august 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V.M. la 3 ani închisoare.
în baza art. 221, cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 10 luni închisoare.
în final s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului minor.
S-a luat act că părțile vătămate I.C. și N.A. nu s-au constituit părți civile.
Au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 3.170.000 lei despăgubiri civile către partea civilă SC R.G. SRL și la 2.800.000 lei către partea civilă SC A.C. SRL.
Au fost obligați inculpații la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, la data de 16 august 2004, în jurul orei 18,00, inculpatul M.G.V. a deposedat prin violență pe partea vătămată I.C.M. de un lănțișor din aur în timp ce se afla pe B-dul Camil Ressu și însoțit de inculpatul minor C.V.M., s-a deplasat la casa de amanet SC R.G. SRL amanetându-l pentru suma de 3.170.000 lei, banii fiind folosiți de cei doi în interes personal.
împotriva acestei sentințe a declarat în termen apel inculpatul M.G.V. Acesta a criticat exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei considerată prea severă față de circumstanțele reale și personale. A mai declarat, de asemenea, apel peste termen inculpatul C.V.M.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 564/ A din 14 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G.V., a admis apelul peste termen formulat de inculpatul C.V.M. și a desființat în parte sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București în privința inculpatului C.V.M.
A dedus prevenția de la 26 august 2004 la 14 iulie 2005 pentru inculpatul M.G.V. și a menținut starea de arest a acestuia.
A obligat inculpatul M.G.V. la cheltuieli judiciare către stat.
împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs inculpatul M.G.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră mult prea aspră.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că situația de fapt reținută de prima instanță este corectă și se bazează pe probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, inclusiv pe declarațiile date de inculpat prin care acesta a recunoscut pe de o parte săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar pe de altă parte săvârșirea infracțiunii de tăinuire (inculpatul M.G.V. înlesnind valorificarea unui bun despre care cunoștea că provine din săvârșirea unei fapte penale).
în ce privește individualizarea pedepsei, instanța apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv atât gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (îndeosebi în cazul infracțiunii de tâlhărie, aceasta fiind comisă într-un loc public, în plină zi, împotriva unei persoane de sex feminin, prin smulgerea de la gât a lănțișorului de aur pe care acesta îl purta), cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care, nu numai că nu se află la primul conflict cu legea penală, ci a mai fost condamnat anterior de asemenea pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, în ciuda vârstei sale (19 ani).
în funcție de aceste circumstanțe personale și reale, pedeapsa stabilită de prima instanță (7 ani închisoare) și menținută de instanța de apel, apare ca fiind corect individualizată, fiind aptă să asigure scopul său preventiv și educativ și să constituie o măsură coercitivă corespunzătoare a activității infracționale desfășurată de inculpat.
Astfel, în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite (tâlhărie și tăinuire) reflectate de modul în care a fost concepută și realizată activitatea infracțională, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare deși severă nu este disproporționată pentru a justifica reducerea ei.
Nu există nici temeiuri care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante.
Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 26 august 2004 la 31 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4810/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4787/2005. Penal → |
|---|
